Vanare de vant

"In iubire nimeni, nimeni
nu-si tine cuvantul.
Vesnic strans imbratisat
te-a tinea numai pamantul."

Astfel canta sfasiat
langa mine vantul,
cand la dreapta, cand la stanga,
langa mine vantul.

( G.Bacovia - Cantare vantului )

Gandurile s-au prelins...zvacnind odihnitor

Pe frunza căzută pe gânduri dormea o fată
Cu mâinile de nori şi învelită în vată,
O picătură i-a atins faţa cu tentă de izvor
Şi-o uşă s-a închis peste privire, cu al candorii zăvor.

Pe-o piatră s-a odihnit un călător
Obosit de mersul printre idei cu pas visător,
Eram eu transmigrat în materii poetice,
Cu poezia răscolind straturile etice.

Pe-un nor s-a odihnit creştetul ploii,
Din părul ei se scurgeau eroii
Sub forme lichide prelungi
Imprimând în oameni murdare dungi.

Într-o portocală a pătruns o femeie
Ce s-a parfumat cu aroma ei, cu gândirea atee,
Am muşcat din portocală şi în gură
Aveam gust de femeie dulce şi pură.

Pe masă tastatura şi-a închis literele,
Am apăsat pe pielea de plastic şi s-au aprins sferele
De lumină policromă încuibată în monitor,
Gândurile s-au prelins în litere zvâcnind odihnitor.

( Razvan Rachieriu - Femeia din portocala )

Sometimes.. i'm blue

Mi-ai fost aproape-ntotdeauna,
De nimeni si nicicand umbrita.
Norocul cerului e luna,
Norocul meu esti tu, iubito.
Te stiu de cand ca o zambila
Cresteai sub cer de primavara.
Erai frumoasa si copila
Frumoasa-ai fost si domnisoara.
De ce-as fi trist,
De ce-ai fi trista?!
Eu drag iti sunt, tu draga mie.
Dea Domnul si copiii nostri
Asa de fericiti sa fie!
Eu vad tristetea cum colinda
Prin dureroasa ta privire
Si vad, iubito, in oglinda
Cum zmulgi din par albite fire.

Iubita mea si-a mea comoara,
Nu mai fi trista chiar de-i toamna.
Frumoasa-ai fost si domnisoara,
Frumoasa ai ramas si doamna.
Te-albeste prima nea usoara,
N-o tainui pe sub naframa.
Frumoasa-ai fost si domnisoara
Si mai frumoasa esti ca mama.
Te bucura si nu fi trista,
Asa sunt toate randuite.
Frumoasa este orice varsta,
Un dar ce Domnul ni-l trimite.

( G.Vieru - De ce-ai fi trista )

Somn

Doamna mea poate dormi
pe o batistă
Sau dacă-i toamnă
pe-o frunză veştedă, tristă.

Am văzut vânătorii
Îngenunchindu-i înainte
Pentru ei nici în somn
Ea n-are cuvinte.

Ei n-au nimic să-i ofere
Decât o inimă tristă.
Eu mă caut în buzunare
De o frunză sau o batistă.

(Leonard Cohen - Doamna mea poate dormi )