Vantul imi batu sfios, la geam..

Asemeni Călătorului trudit
Vantul îmi bătu sfios la geam -
Cu îndrăzneală l-am poftit
Ca un stăpîn ce mă aflam

Fără de paşi se strecură -
Să-i dau un Scaun - cui?
Era precum i-aş fi întins
Un pat - Văzduhului

Nici Trup n-avea Oaspetele meu -
Iar Vorba-i - o năvală toată -
Ca mii de păsări Colibri
Zburand dintr-un Tufiş deodată

O Mare-i era Chipul şi, trecînd
Îi picura din Degete o muzică divină
Precum e cea arareori cantată
La Fereastra noastră - de Lumină

Atata i-a fost vizita - apoi
Sfielnic a bătut din nou - să-l las -
Atat de tulburat s-a dus -
Iar eu mai singură am rămas

( Emily Dickinson - Vantul imi batu sfios la geam - traducere Ileana mihai Stefanescu )

Dimineata sifonata de soare

Te cheamă visele să le desenezi paradisul
ele nu mai ştiu...
E seară, e linişte,
întunericul acoperă orice umbră care putea fi a ta.
Paşii te strigă în disperare,
numele tău răsună în ecouri pe străzile goale,
paşii dor;
mâinile imaginează contururi,
părul tău cade peste frunte,
ochii îţi lucesc a soare...
Mi-era dor!...
Şi ce, am angajat pe cineva să nu mai îmi fie?
Poveştile fericite râd zilnic,cu soarele pe mâna ta,
tu te ascunzi la umbră.

Adio raze calde, vara mă doare,
tălpile fierbinţi fug de lumină,
mi-e dor iar...
Dacă frigul mi te-ar aduce,
l-aş iubi!

( Alina Calin - Soare cald )