Sub lupa

Privim către un vârf de munte unde nu vom ajunge niciodată… Este muntele nostru, cu toate că paşii mei sau paşii tăi nu au măsurat niciodată potecile umbrite de crengile tăcutelor foioase… Ne place să spunem că suntem proprietarii muntelui, iar turişti ciudaţi vin să scrie pe copaci - folosind vârful cuţitelor - că se iubesc şi nu se vor despărţi niciodată. Este un paradox, fiindcă mulţi dintre cei care se identifică prematur cu Romeo şi Julieta pornesc pe cărări diferite în viaţă, ajungând la destinaţie separaţi… Muntele nostru respiră linişte doar atunci când avioanele nu se pot ridica de la sol din cauza ceţii… Mioriţa nu paşte pe culmile tăcute, şi nici nu oferă baciului informaţii preţioase, iar cei trei ciobani demni de o nuvelă poliţistă au renunţat la oierit şi şi-au deschis cârciumă în care râd, alături de alţi cheflii, de o baladă efemeră… Te invit pe vârful nostru de munte, iubito, pentru a încerca să zburăm către nemărginire, ca doi moderni Icari cu aripi de dor, oameni-păsări ce nu doresc decât să se prăbuşească unul în braţele celuilalt…

( Cristian Lisandru   - Noi  - http://lisandrulisandru.wordpress.com )

Gand bun, gand rau

Eu nu trântesc niciodată uşa atunci când ies din gândurile mele. Încerc de fiecare dată să nu fac zgomot, pentru că toate gândurile trebuie să aibă nopţi liniştite. Le învelesc înainte de plecare – aţi văzut vreodată cum dorm gândurile cu pătura sub bărbie? Este o imagine foarte interesantă, vă asigur… – şi le mai privesc o dată lung, înainte de a apăsa clanţa şi de a părăsi până dimineaţa lumea lor netulburată… Ajuns de cealaltă parte a uşii, respir adânc şi trag minute bune cu urechea. Gândurile dorm… Uneori, aceleaşi gânduri trăiesc zbaterea furibundă a coşmarurilor induse de stresul cotidian, se frământă sub aşternut şi mă strigă cu voci de copil speriat, iar eu ajung la ele şi le liniştesc oferindu-le un alt gând bun, raza lunii pline şi un ciob de oglindă din insomnia mea… Apoi închid din nou uşa şi-mi scot la plimbare nocturnă, respirând sacadat, gândurile care NU vor să doarmă şi se ţin scai de mine, călcându-mi pe urme la ore târzii…

( Cristian Lisandru   - Ganduri  - http://lisandrulisandru.wordpress.com )