sâmbătă, 31 iulie 2010

Zambetul care vindeca






Un zambet cald cu soare plin,
Si pieptul tanar si senin,
Gramezi de aur asteptate,
In nopti cu stele neumblate.

Flamanzi in suflete de chin,
Scrutand inaltul cer divin,
Am adunat taceri si rele.
Crescute-n ochii dragei mele.

Si i-am raspuns-a cu-i e vina?
De ce vor ei, sa ia lumina
Din ochii blanzi cu multe lacrimi,
Pastrand tacerea altor datini.

Ecoul se loveste iar
Neputincios de un zadar,
Si nu mai vreau sa inteleg,
De ce spun da, si de ce neg.


( Gheorghe Puzdreac - Zambet cald )

vineri, 30 iulie 2010

Concluzii



Ai reamrcat ca deseori viata trage concluzii asupra noastra, nu noi asupra ei ?

Visul meu



Şi... pentru că trebuia să porţi un nume,
te-ai numit ÎNGER.
Aluneci încet prin gândurile mele
clădind castele
ireal de reale,
fierbinţi de urma trupurilor
vibrând sub zapada iubirii
ce arde în noi,
albă
ca păsările
toamnelor noastre.

Şi... pentru că trebuia să porţi un nume,
te-ai numit BĂRBAT.
Tu strângi în braţe eterul
în care nu exist decât eu.
Mă dezbraci de taine
ca pe o salcie despletită
la malul unei ape izvorând
de departe,
din sufletul tău.

... şi te-ai numit VIS
şi ai pătruns în sângele meu
bolnav de dor,
de nelinişte, de nesiguranţă,
bolnav de tine -
cel niciodată găsit -
şi trecerea ta
a lăsat adânci urme
în carnea-mi flămândă
de EDENUL
trupului tău.
Tăcere...


Ce ochi frumoşi avea
tăcerea dintre noi!
Ne adulmecam
ca pe o pradă
în liniştea nopţii...
Ne dureau gândurile de
dor...
Ne dureau degetele
care pipăiau noaptea
ca o catifea albastră...
Ne durea muzica divină
ce curgea din cer...
Ne durea fiecare şoaptă
nespusă încă...
Pielea avea parfum
de piersică
dată în pârg.
Ce ochi frumoşi avea tăcerea
din noi,
cei care abia atunci învaţam
alfabetul iubirii!
Ce ochi frumoşi!
Ne strigam
fără cuvinte...
Ne pipăiam
fără gesturi...
Ce ochi frumoşi
avea iubirea
ca o mare doamnă
trecând pragul dintre noapte
şi zi...

Ce ochi frumoşi
Aveai...
Tu!

( Lelia Mossora - Eden )

joi, 29 iulie 2010

Luna-n camp



Cu mâna stângă ţi-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormiţilor gutui
şi de-aş putea să-mi rup din ochii tăi privirea,
văzduhul serii mi-ar părea căprui.

Mi s-ar părea că desluşesc, prin crenge,
zvelţi vânători, în arcuiţii lei
din goana calului, cum îşi subţie arcul.
0, tinde-ţi măna stângă catre ei

şi stinge tu conturul lor de lemn subţire
pe care ramurile i-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au rătăcit cu timpul, pe întins.

Eu te privesc în ochi şi-n jur să şterg copacii
În ochii tăi cu luna mă răsfrâng
... şi ai putea, uitând, să ne striveşti în gene
dar chipul ţi-l întorn, pe braţul stâng.


( Nichita Stanescu - Luna-n camp )

miercuri, 28 iulie 2010

Te port in mine



Te port in suflet, ca pe-un vas de pret,
Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti,
Te port in trup, in sanii albi si grei,
Cum poarta rodia samanta ei.
Te port in minte, ca pe-un imn sfintit,
Un cantec vechi, cu crai din Rasarit.
Si port la gat, nepretuit sirag,
Stransoarea cald-a bratului tau drag.
Te port in mine tainic, ca pe-un vis,
In cer inalt de noapte te-am inchis.
Te port, lumina rumena de zori,
Cum poarta florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poama aurita de smochin,
Te port in brate, horbote subtiri,
Manunchi legat cu grija, fir cu fir.
Cum poarta floarea rodul de cais,
Adanc te port in trupul meu si-n vis.

( Zorica Latcu - Te port in mine )

Intre pleoape




Ochiul tău închis

peste pleoapa mea

seri la rând mi-a nins

fiecare stea.


Absenţa e mâna

de pe al meu umăr.

Ruptă este struna

şi secunda număr.


Roşul meu amurg

nu mai cântă azi.

Gândurile curg

când te pierd şi cazi


într-un anotimp

mult prea veştejit.

Îţi sunt numai timp

prea demult vrăjit.


Frunzele din trup

se scutur în van.

Astăzi nu mai rup

clipele din an


basmul ca să-ţi scriu

visul să ţi-l fur.

Este doar pustiu

când tu eşti contur


umbrelor ce vin

de departe iar.

Vorbele-s pelin

curgând din amar.


Mă opresc pe şoapte

să aud cum trece

vântul peste noapte

într-un somn mult rece.


Culoarea de mac

pe buze e stinsă

şi învăţ să tac

de zări Necuprinsă...

( Lelia Mossora - Ganduri )

marți, 27 iulie 2010

Eu te inspir.. tu ma expiri..




Ai ochii negri, mincinosi si rai
 ...Fantanile cu ape moarte-ascund
Pupile negre licarind in fund,
Ce ma atrag spre-adanc – ca ochii tai.

Cand vreau sa plec, ma tii in loc cu un cuvant.
Asa se zbat copacii in furtuna :
Ca pentru fuga crengile-si aduna –
Dar radacina-i leaga de pamant

...De azi incolo n-am sa-l mai iubesc
...Dar cand ii vad privirile pagane
Si zambetul copilaresc,
Ma jur ca n-am sa-l mai iubesc – de mane!

Pe zi ce trece-ti seaman tot mai mult
...Asa, izvorul ce se-arunca-n balta
Se-nvaluie cu malul laolalta,
Si-n loc sa-i spele apele verzui
–Isi tulbura izvorul apa lui

...Arar in ochi-mi dragostea surade
...Si buruiana plina de pripoane,
In ciuda stancii goale si aride,
Tot infloreste, vara, cate-o floare.

Vorbeste-mi bland, mi-e inima bolnava
...Iubirea m-a intampinat cu ura :
In loc sa-mi toarne cate-o picatura,
Mi-a dat, intreaga, cupa-i cu otrava.

Cand voi pleca ma vei uita usor
Si stiu ca nici nu s-ar putea altfel :
Abia o clipa valul calator
Pastreaza chipul oglindit in el

...Mi-e fata impietrita ca o masca
Si-n ochi lumina-i gata sa se stinga .
...Chiar diamantului, ca sa sclipeasca,
Ii trebuie o raza s-o rasfranga

...In clipa cea din urma-a judecatii,
Isi vor primi zadarnica rasplata
Si ochii tai – ca n-au stiu sa planga,
Si ochii mei – ca n-au ras niciodata.

Nu-mi mai aduce flori de liliac,
Nici zambetele tale inflorite
–Ca primavara noastra care-ncepe
E trista ca o toamna pe sfarsite

...Pastreaza-mi mana ta intr-ale tale,
Sa stam asa, alaturi amandoi
...Nu simti ce singuri am ramas pe lume
De cand iubirea nu mai e cu noi ?

Ma urmaresti ca pasarea de prada,
Ma iscodesti cu ochii reci si rai
–Si uiti ca, daca-s urme pe zapada,
Noroiul e lasat de pasii tai

...De catva timp, in fiecare seara
Mi-aduce somnul cate-un vis ciudat
Si-ata de trist, ca nu mai stiu anume
De l-am trait, ori numai l-am visat

...Iubirea-ntarziata se anina
De zambetele tale-nselatoare,
Cum se anina florile-n gradina
De ultimele raze de la soare

...Azi mi-a venit cu ochii calzi si buni,
Si nu l-am intrebat de unde vine :
Pe floarea de pe marginea de drum
N-o-ntrebi de-i inflorita pentru tine

...Te vad mereu ca-n clipa de pe urma :
Incremenit in capul scarii,
Cu zambetul uitat in coltul gurii,
Si-n ochi – taisul crud al nepasarii

...Iubirea ta nu creste si nu moare,
Ci totdeauna-i rece si egala :
E ca o floare artificiala
Pe-o pajiste cu maci arzand in soare

...Am vrut, in ciuda zambetelor tale,
Din ochii sterpi o lacrima sa storc
Si am plecat, sa nu ma mai intorc
...Dar azi din zori de zi iti umblu-n cale !

Esti rau. Dar cand aud c-o spune altul,
Ma uit in jos, si strang din pumni, si tac :
Ca numai eu, in toata lumea asta,
Am dreptul sa te cert ... si sa te-mpac !

Azi imi vorbesti de luna si de stele,
Ti-e glasul bland si ochii de ispita.
Dar porti in suflet, vesnic, incoltita,
Samanta aspra-a suferintii mele

...Iubirea ta de-a pururi schimbatoare
Imprastie pe vant otrava-i fina,
Ca nu-i albina numai pentru-o floare,
Nici floare pentru-o singura albina

...Ce demon, oare, mi te-a scos in drum ?
...De-ar vrea viata azi sa ma dezlege
Si raiul ei sa mi-l deschida-acum,
Tot iadul nostru dulce l-as alege !

Eu am sa plec cu sufletu-mpacat
Ca nu las nimanuia mostenire
Un suflet greu de ura si iubire,
Banuitor si trist si-nfrigurat

...Am inchinat iubirii trecatoare
Sclipiri de suflet si scantei de rime
– Insangerate jerbe funerare
Pe un mormant in care nu e nime

...M-am resemnat : atat a fost sa fie.
Ma uit cum cade soarele-n apus
Si-astept raspunsuri - care n-or sa vie,
La intrebari – pe care nu le-am pus ...


( Otilia Cazimir - Lumini si umbre )

luni, 26 iulie 2010

Pana aici





chiar dacă nu vreau să recunosc
mi-e frică
strigătul meu se pierde
în trecut
şi tot ce vreau acum
e să evit ziua în care
ne vom spune


până aici


de fapt e cel mai diabolic cuvânt
un amestec de ruj cu puţină frică
şi câteva bătăi de inimă


ştiu că iluzia se termină aici
ca respiraţia în camera
cu multe oglinzi


încerc acum să reconstitui
între mine şi realitate fereastra
prin care o să privesc depărtarea
ea însăşi o fereastră
prin care trec
sunetele spre nesfârşit...







( Teodor Dume - Pana aici )

duminică, 25 iulie 2010

Izolat in legenda



Eu nici nu ştiu cu cine mai vorbesc,
Atunci cînd scriu aicea poezie
Şi dacă tot dezastrul pămîntesc
Într-adevăr mi se cuvine mie.

Sînt nervii mei ca nişte cai de front
Loviţi din toate părţile de focuri,
Eu însumi sînt sătul de orizont
În scurta aţipire pe alocuri.

De-atîtea drumuri cîte am parcurs
Am tălpile tigheluite-n sînge
Şi-aş vrea să dorm o iarnă ca un urs
Şi ochii mei să nu mai poată plînge.

Printre scrisori fără destinatar
Şi mie însumi parcă milă-mi este
Că nu mai are nimenea habar
Şi toţi mă izolează în poveste.

( Adrian Paunescu - Izolat in legenda )

sâmbătă, 24 iulie 2010

..muscat-adanc din mine




m-am trezit de dimineaţă
cu trecutul tău
în urechea mea stângă!
miroseai ca atunci
a primavara udă
şi a iubire crudă
muşcat-adânc
adânc
din mine.
eram privire
erai vânt
ce-ţi povesteam
fărăun cuvânt
nedorul, de ne-tine!
acu-i târziu
suntem plecaţi
cu urma ...mărului,
muscaţi...
prin lume,
secerati.


( Diana Diaconescu - Suflet )

Floare de vartej



In mijlocul locului, floare de vartej
In inversul ceasului
Scade varsta omului
Pana nu mai e a lui

In gradina raiului, floare de vartej
In sunetul naiului
Omul nu mai este om
E si el un fel de pom.


( Ion Chichere - Floare de vartej )

vineri, 23 iulie 2010

In urma exodului




Sunt arbor singuratec. Padurea s-a taiat.
Sunt cuib de randunica, pustiu si ruinat,
Samanta incoltita, crescuta din pamant,
Ce spulberarea noastra in note grave-o cant.


Sunt mangaierea calda ce o aveti in gand,
Sunt blanda adiere pe ochii
care plang.
Sunt vestile de-acasa pe
care le primiti,
Sunt… poate, amintirea pe
care o iubiti.


Sunt dorul meu de zare, imens, coplesitor,
Naframa ce sugruma in fasa acest dor.
Sunt aripa ranita, pierduta in exod,
Sunt pasarea prin care renaste-al meu norod.


Sunt frunza vestejita, prelinsa din copac,
Privighetoare sura, ce-n izolare tac,
Izvorul ce adapa, tisnind acest pamant
Si ce destinul nostru incerc, timid, sa-l cant.


Sunt prietenul de-acasa. Atat, mai mult nu sunt.

 ( Julia Henriette Kakucs - In urma exodului )

Declaratie de dragoste




Mi se-nlăcrimează rece spada
Când ajung în faţa ei şi-o vad,
O iubesc pe Albă-ca-Zăpada
Şi albastrul ochilor prăpăd.

Uneori ea spune şi cuvinte
Cum ar fi ca frigul e frumos,
Dar îmbrăţişarea mea fierbinte
Ar putea s-o dea din sine jos.

Legea ei e depărtarea noastră,
Ca să fie, nu o vom avea.
Fulgera o lacrimă albastră
Şi mă tem că se topeşte ea.

Îmi păstrez în drob de gheaţă spadă
Nici n-aştept să se mai facă zi,
Şi pornesc spre Albă-ca-Zăpada
S-o ating, dar fără-a o topi.

Şi mi-e frig, dar mult mai drag îmi este
Şi îngheţ păzind-o vinovat,
Şi mă tem că va fugi-n poveste
Şi-o să moară la vreun dezgheţat.

Turture înmiresmat mi-e spada,
Să despice-n jurul ei femei,
o iubesc pe Albă-ca-Zăpada
Şi-am să mor în basm de dragul ei.

( Adrian Paunescu - O iubesc pe Alba- ca- Zapada)

joi, 22 iulie 2010

Rani de dor



Eu sunt vrăjitorul cuvintelor,
cel care frământă silabele cu sângele lui.

Eu sunt vrăjitorul luminii,
cel care închide întunericul
în sâmburi de cireşe amare,
cel care adună ploile
în matca râurilor,
cel care seacă izvoarele lacrimilor
cu sărutări de soare.

Eu sunt vrăjitorul
care face cuvintele să cânte
sub frunţi înnegurate...

Te aştept pe tine,
un menestrel de sub vechiul turn,
o umbră care se furişează pe lângă ziduri,
căutând un om...

Sunt aici ducând cu mine
răni de dor,
ţinând în mână
fluturii albaştri ai nopţii
în care ne atingem
doar sufletele.

Unde mă cauţi ?
Sunt aici umblând cu tălpile goale
pe liniştea de mânăstire... aşternută între noi.

Sunt aici să înţeleg
de ce se ivesc zorii atât de târziu.

Sunt aici să te învăţ adevăruri
ascunse în seminţe de mac.

( Lelia Mossora- Vrajitorul cuvintelor )

Limite




Din străzile ce-ngroapă afinţitul
E una (care-o fi?) cutreierată
Acuma pentru cea din urmă dată,
Indiferent, de pasul meu, sortitul

De Cel care vieţii-i pune norme
Şi-o tainică, hieratică măsură
La paşi, la umbre, vise şi-alte forme
Ce fac şi-apoi desfac viaţa dură.

De-i pentru toate capăt şi e vamă,
Niciunde şi nicicând, doar străşnicie,
Acuma, oare-aici ne dăm noi seamă
Că bun rămas ne luăm pentru vecie?

Prin geamul gri lumina se iveşte.
Din raftul nalt de cărţi, pieziş, trunchiată
De colţul mesei, umbra se lăţeşte,
Şi-o carte văd: o mai deschid vreodată?

E-n cartierul Sud o poartă veche
Cu urne fin lucrate-n zidărie
Şi fructe de nopal fără pereche.
Nu pot intra: e o litografie.

Pentru vecie-o uşă ai închis,
Şi o oglindă te aşteapă-n van.
Răspântia-ţi apare drum deschis,
Şi veghea, zeu cu două feţe, lan.

Din amintiri, desigur, este una
Ce-i îngropată pentru totdeauna.
Spre-al lor izvor nu te-or vedea venind
De aur soare, lună de argint.

Nu se întoarnă glasul tău la versul
Ce-n grai de flori şi paseri s-a iscat.
Persanu-l spune-n asfinţit, i-e mersul
Când greu, când lin: poem de neuitat.

Şi-nvârtejitul râu şi-oglindă – lacul?
Şi-acest vechi ieri spre care azi mă-nclin?
Vor fi ca zidul năruit, săracul,
Distrus pe veci de-o mână de latin.

În zori aud un freamăt depărtat,
Mulţimi gălăgioase pier în zare.
Sunt cei ce m-au iubit şi m-au uitat.
Şi spaţiul, timpul, Borges, totul moare.


( Jorge Luis Borges - Limita )

miercuri, 21 iulie 2010

Cantec nesocotit




Ti-am mesterit banuti de fier,
sa-mi vinzi un ceas din sanii tai
zbucnind in vine zurgalai,
cand flamanzeam de vis si cer... 

...Dar scalda calda, nurii puri
iubeau ciorchinul cel manat
Si inima ti-ai semanat
in colbul plin de scrematuri. 

Ti-am banuit arginti cu zimti,
uitarea ta sa-mi vinzi pe ei,
cand rodul florilor din tei
imi flamanzeau o stea in dinti. 

...Dar vrajitoare de nefiri,
descantece turnasi in prag
Mi-ai dat fiertura de omag
sa te descant din amintiri... 


( Nichita Stanescu - Cantec nesocotit )

marți, 20 iulie 2010

Vreau tot!




Vreau tot , sa stiu ca tot mi-e cunoscut
Cu tot ce-a fost , ce este si va fi
Sa mi se-nsire-n fata , zi cu zi ,
Enigmele de-acum si din trecut .
Vreau Sfinxul sa-si dezlege-al lui secret
Gioconda sa-mi explice-al ei suris
Sa aflu tot ce-a fost in paradis
Cu Eva si Adam sa stau la tabiet
Vreau soare , apa , tunete si ploi
Dar si verdeata , dune ca si stinci
Sa urc cu greu , pe coate si pe brinci ,
Sa am si nestemate-alaturi de noroi
Atunci , poate atunci ,voi intelege viata
Misterul  ce  se naste ne-ncetat
In ce e pur , curat sau intinat
In zile luminoase sau cind se lasa ceata
Si cind nu va mai fi in fata-mi vreun mister
O voi porni , agale , cintind usor , spre cer . 
( Jan lulu Stern - Vreau tot )

luni, 19 iulie 2010

Asculta, iubite..




Ascultă iubito seara cum cade
La fel ca şi frunza-n păduri
Tulnicul sună, inima-mi arde
Aburi de ceaţă se-ntind pe măguri.


Astăzi spre tine fac calea întoarsă
Destul am umblat spre nicăieri
Inima-n piept de dragoste-i arsă
Fericit m-aş întoarce la clipa de ieri.


Doamne ascultă, tulnicul sună,
O clipă mai am să mai sper în iertare
E noapte târzie, sub clarul de lună
Răspunsul să-i dau aş vrea la chemare.


Azi toate îmi vin proaspete-n minte,
Crângul, izvorul, privirea-i albastră,
Obrazul cel fraged, gura fierbinte
Păcatul trădării pe suflet m-apasă.


Am rătăcit, dar la tine mă-ntorc,
Spre fericire găsit-am cărare,
Lumi am umblat căutându-mi noroc
Când norocul-mi ieşise în cale.


Ascultă cum sună tulnicul, lung,
Iubirea ei o simt cum mă cheamă,
Doamne, mă lasă în creste s-ajung
Viaţa mea ţi-o las apoi vamă.


Nu-ţi cer să-mi îndrepţi greşelile toate
Nu-ţi cer nici arvună vreo zi să-mi mai dai
Mă lasă s-ajung , tulnicul sună
Doar o clipa Doamne răbdare mai ai .


Ce am pierdut n-am să aduc înapoi
Chiar dacă în suflet simt astăzi obida
O clipă doar Doamne, o clipa mai voi,
Să apuc să îmi strâng în braţe iubita.


Chemarea din tulnic nu lăsa să se stingă,
Doamne e ultimul lucru ce-ţi cer
Din lacrima ei iertare-a m-atingă
Să-mi lumineze drumul la Tine spre la cer.

( Valeria Tamas - Asculta, iubito..)

Sifonata. Urme...



As vrea sa fug
Sa dispar si sa ma caut.
Ma iau dupa tine
Si dupa genele urmelor tale prin aer.


( Marin Sorescu - Urme )

duminică, 18 iulie 2010

Cu masca. Fara masca.



Ne tremură paşii pe frunze uscate
pe cărări neştiute de nimeni trecând...
De departe simţim cum sufletul bate
şi soarele-asfinte când mergem tăcând.

Ce mască purtăm pe faţa întoarsă
în noi şi spre noi strivind vechi hotare
şi buzele noastre vorbesc mult prea arse
cuvinte nespuse şi... mult prea ne doare

că nu strigăm lumii şi cerului-naltul
adevăruri aflate doar ca prin minune.
Şi tu eşti bătrân şi copil când bazaltul
din mine sculptezi cu mâini de genune.

Îmi mângâie fruntea privirile tale
şi simt că ai vrea să atingi neatinsul
şi sufletul meu ferecat în petale...
şi ierburi de câmp ce-mi cutremură visul...


( Lelia Mossora  - Masca )

Gandeste-te n-ar fi pacat...



Invata-mă cu ce să-ncep intai
si-n care vorbe-anume tuturor
să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tai,
si cum, de-atatea lumi luminatori,

pe gura ta surasu-i ca un soare;
ei poate niciodata n-or să stie
din fiecare clipa trecatoare
cum ne-am durat noi cate-o vesnicie

iubindu-ne; si nu vor sti ca-n glas
iti cânt atatea cantece când spui
cuvinte ce pe buzele oricui
niste cuvinte simple-ar fi rămas.

Invata-mă cu ce să-ncep si cum
să-i spun aceste-i lumi cat mi-i de draga
ca te-a născut, cu truda ei intreaga,
pe tine, bucuria mea de-acum.

Ea, poate, niciodata n-o să stie
c-a inflorit în flori si-a curs în ape,
ca din pământ si sura vesnicie
să mi te-aduca,-asa cum esti, aproape;

si, fiindca-o să murim si noi odata,
gandeste-te: n-ar fi pacat să moara,
cuprinsa-n noi, atata primavara,
si dragostea cu inima deodata?...

De-aceea, spune-mi cum să-ncep anume,
si eu voi scrie toate, fir cu fir,
ca dispretuitori de cimitir,
să ne iubim de-a pururea pe lume.


( Magda Isanos - Gandeste-te, n-ar fi pacat )

sâmbătă, 17 iulie 2010

Boare





Ce putere nebuna ma leaga de tine?
Ce gand de iubire in samburi e-nchis !
Ce lunga e noaptea ce-mi curge prin vine!
…si degetele scriu carari de abis.

Voit-am sa uit ca gura ta doare.
Voit-am sa uit osanda din trup.
Se sparge cuvantul ca valul in mare.
Cu sufletul petale din carne iti rup.

De zarzari in floare ce putere ne leaga?
Prea curg monoton secundele-n ornic.
De ieri dezleaga-ne, Doamne, dezleaga!
Sa iubim amintirile plamadite statornic.

Sa stiu cum as vrea ca ma cauti departe,
Ca simti adevarul demult daruit.
As vrea sa mai stiu cum soarele arde
Toate vorbele spuse cand nu m-ai iubit.

Deasupra culorii ramane doar gandul
Sa spele pacate uitate sub ploi.
O creanga imi bate in geam pe cand vantul
Isi scutura frigul in toamna din noi.


( Lelia Mossora - Deasupra culorii )

vineri, 16 iulie 2010

Intoarce-ma!








Alerg de atata timp

Dupa sufletul tau

Sa pot patrunde in toate

Ungherele lui

Si sa le gasesc


Pline

De numele meu,

De privirea mea,

De urma buzelor mele,

De sangele meu trecut

Prin venele tale

Devenite atat de transparente pentru mine.


Alerg de atata amar de clipe

Dupa umbra ta

Pe care nu mai credeam

Sa o mai pot saruta.


Imbraca-ma in caldura trupului tau

Si intoarce-ma din drumul

Pe care merg singura

Doar eu si gandurile mele

Care ma dor atat

Incat unghiile mi se infig

In carne fara voia mea.


Am devenit demult

Un mort viu

Care nu-si mai aminteste nimic

Din prezent

Ci doar aleile de castani

Ridicand castele in cinstea pasilor nostri

Atat de adevarati

Si care vin de undeva

Din trecut

Si dintotdeauna...

 

( Lelia Mossora - Intoarce-ma! )

joi, 15 iulie 2010

Umbre in doi



Te simt atât de aproape
încât numele tău
se topeşte în mine
ca amurgul în valuri.

Te simt atât de aproape
încât cuvintele ning ochii tăi
fără să spună nimic
dar...
spunând mai mult decât ar vrea.

Te simt ca pe un
Abis cald
care îmi învăluie gândurile
ca un tot scris înainte
de a fi fost scris.

Te simt
ca pe un fluviu
întors în matcă.

Te simt
ca pe o întrebare
fără răspuns.

Eşti aici,
atât de real
încât
în ochii tăi
se îneacă
oceane de singurătate.

Eşti aici
şi
trupul tău cântă
o simfonie a culorilor
regăsite.

Eşti aici
să scrii fără vorbe
tăcerea din noi.

Gesturi frânte,
gesturi oprite la jumătate
chiar dacă se voiau întregi
şi zorii ne privesc din nou
împreună
prin ferestre de suflet
deschise în noi,
cei uimiţi de atâta albastru
risipit în altă dimineaţă
născută odată cu visele noastre.

( Lelia Mossora - Abis cald )



La multi ani, suflet !

luni, 12 iulie 2010

Doua lumi



m-am jucat cu vremea ta
si i-am spus vantului
sa ma mai astepte
doua lumi,

una de lut,
magica poveste cu uriasi si ganganii
iar cealalta doar a noastra
ca un labirint
care pleaca spre lumina
iar orbul de mine
ingenuncheaza
pentru ca simte
ca te-a gasit... 


( Daniel Dan - Doua lumi )

duminică, 11 iulie 2010

Inec



Mi se năluceşte câteodată
întregul cerului ocean.
Corăbiile stelelor
sunt scufundate.
Lumina-mi pare câteodată
catarg
cerând un ajutor
acelui vechi înec
şi-ncet încet orbesc

( Nichita Stanescu - Privire ).

sâmbătă, 10 iulie 2010

Pe umarul tau



peste umărul tău
s-au odihnit
vise alungate
din iarbă
vreo câteva vorbe
căzute
la grămadă
dintre anotimpuri
calde

umărul tău
se-ntoarce acum
spre mine
cu pas atent
şi gând firav

peste umărul tău
mi-am odihnit
iubirea...


( Anca Pepelea - Umarul tau )

joi, 8 iulie 2010

Ca s-ajung pana la tine..



Ca sa-ajung la tine, i-am zis calului:
- Grabeste…
Pune-ti aripi ca īn basme
Si te-nalta pāna-n nori…
Tot mai sus,
Tot mai departe -
Ca siragul de cocori
Ce pluteste colo-n zare!…
Haide, calule, grabeste!…

Ca sa-ajung pāna la
tine, i-am zis vāntului:
- Da-mi māna
Si tāraste-ma cu
tine pāna unde poti patrunde -
Pāna-n zarea-nsāngerata unde soarele s-ascunde…
Ca s-ajung cāt mai degraba,
Haide, vāntule, da-mi māna!…

Ca sa-ajung pāna la
tine, i-am zis mortii:
- Mergi-nainte
Si coseste-mi fara mila tot ce-i viu
Si-mi
tine calea…
Netezeste-mi muntii-n zare
Si-umple-mi de cadavre valea
Dintre ea si mine -
Haide!… Haide, moarte, mergi-nainte!…

Ca sa-ajung pāna la
tine,
Pentru tine-au obosit
Calul,
Vāntul,
Moartea -
Toate mi-au facut pe voie ;
Dar…
Dintre cutele perdelei, ochii-ti verzi nu-mi mai rasar,
Strunele chitarei-s rupte
Si… romanta s-a sfārsit!


( Ion Minulescu - Romanta fara muzica )

miercuri, 7 iulie 2010

Copie eterna



Spre tine vin

purtand soarele pe umarul drept.

A ramas acolo

de ieri,

de cand tu ai aparut

odata cu mirajul trezirii mele

dintr-un somn

crezut definitiv.

    

Spre tine vin

ca spre a doua mea nastere.


Zambetul tau

mi s-a intiparit pe fata.


Ochii tai s-au adapostit

sub fruntea mea.


Gura ta a devenit

jumatatea absenta pana acum

a rodiei mele insetate.

Palmele tale au uitat sa mai plece

de pe fruntea mea.


Unde ma cauti ?


Sunt aici ducand  cu mine

rani de dor,

tinand in mana

fluturii albastri ai noptii

in care ne atingem

doar sufletele.


Unde ma cauti ?


Sunt aici

umbland cu talpile goale

pe linistea de manastire... asternuta

intre noi.


Sunt aici cernandu-mi privirea  

pe fruntea ta obosita

de asteptare.


Sunt aici sa inteleg

de ce se ivesc zorii atat de tarziu.


Sunt aici

sa te invat adevaruri

ascunse in seminte de mac.


Nu ma mai cauta !


Am devenit copia eterna

a fiintei tale.

 

( Lelia Mossora - Copie eterna )

marți, 6 iulie 2010

Dincolo de prapad




Tot mai cumplit si mai urit imi este,
Printr-un tunel inzapezit trecind
Sa ma inec, plingind, in propriul gind,
Nemaiaflind de tine nici o veste.

Aud ca vei ajunge-ntre neveste,
Intre suferitoarele de rind,
Definitiv am sa te pierd curind,
Sint inutile lacrimi si proteste.

Eu simt ca mor uitindu-ma-ndarat,
Si cum coboara lacrimi sa ma spele,
Te caut intr-un cuib de rindunele,
Mi-e dor, macar in poze, sa te vad.

Si, totusi, dincolo de-acest prapad,
Tu ce mai faci, motiv al vietii mele? 


( Adrian Paunescu - Dincolo de prapad )

Trezita cu o imbratisare




Mana ta intinsa in fata mea
Mainile mele cuprind palma ta
Palma ta lacrimeaza de drag
In atingerea usoara ca un gand razlet.

Mainile tale adulmeca palma mea
Palma mea iti mangaie mana dreapta
Se prind si se desprind: danseaza
Palmele tale in "bratele" mainilor mele

Le-am surpins inrosindu-se usor
De dragul celorlalte,
Erau calde si inmiresmate
Cum e roua diminetii ce se cerne
In palmele ei.

Degetele noastre se impletesc
Unele in altele
Unele printre celelalte
Se ascund in spatele altor degete
Si ... se saruta sfios
Ca la prima lor intalnire.

Asa m-am trezit
Mana in mana
Degetele mele culegand
Degetele ei
In palmele noastre mult prea mici
Sa incapem amandoi.


( Romulus Andriescu - Imbratisare )

luni, 5 iulie 2010

Tarziu




În orele în care au adormit cocorii
mă duce gândul iar către albastre zări
şi nu mai ştiu s-ascund sub fruntea rece norii,
chemarea prea târzie s-o-mbrac în dezmierdări.

Răstălmăcesc cuvinte ce-n mine pribegesc.
Mă-ncearc-un dor de-nalt şi de tăcut apus;
în trup mi se închină doar macii care-mi cresc
aripi uitate-n sânge gândindu-te mult sus.

Cutreier prin silabe cu vântul care trece
prin pletele de noapte să îmi culeagă visul.
O tristă amăgire prin carne mai petrece
că tu eşti doar păcatul ce îmi sărut-abisul.

Prea plină mi-este toamna de amintiri furate;
se veştejesc în glastre de umbră vechi iubiri.
S-aprind în mine candeli cu scânteieri uitate
pe când tu mă îmbraci în bolnave uimiri.


( Lelia Mossora - Tarziu )

duminică, 4 iulie 2010

Nu, niciodata nu te-am urmat in vis!



Nu, niciodată nu te-am urmat în vis!
Deasupra ceru-nalt mă-mpovăra cu soare,
când braţele, strigând tăcere, m-au încins
pe-o margine de gând ca un parfum ce moare…

Şi-n agonia verii, sub dealuri de rugină,
m-am închinat aievea petalelor de mac;
de la izvoare încă îmi vei fi fost retină,
să văd prin tine iarba, lumina s-o desfac


şi-n mii de candelabre să o aşez pe cer
cu fiecare gest voind să te cunosc,
nicicând să te gasesc... ţărânii să te cer,
şi vântului, şi nopţii, parfumului de mosc.

Nu, niciodată nu te-am urmat în vis,
ci doar în pribegia cuvintelor ştiute,
dar nerostite încă; erai un fals abis,
mult mai aproape chiar ca mările pierdute.


( Lelia Mossora - Strigand tacere )

sâmbătă, 3 iulie 2010

Cuvantul mut



Prea plini de iubire,
prea plini de lumină,
prea plini de-amintire
şi fără de vină…

E clipa de dor
ce creşte-n retină...

Am mâinile-ntinse
spre sânge şi vis
şi buzele-s ninse-n
culori de abis.

Te caută şoapte
ca să te dezlege.
Mai trece o noapte
fără de lege...

Vin cai să se-adape
în fântâni de genune
şi nuferi-n ape
sunt plânsul ce-apune.

Mirese de taină
se-ntorc din poveşti.
În trupul tău – haină -
mă-mbracă cereşti

doar stele curgând...
şi-n tremur sub cer
se duc rând pe rând
topind alt mister.

Se cerne mirarea
că eşti şi că sunt.
şi tremură zarea
topindu-se-n prund.

Prea plini de iubire
ne prelingem tăcut
trecând în uimirea
cuvântului mut.


( Lelia Mossora - Cuvantul mut )

vineri, 2 iulie 2010

Prefacuti in arome




Ne vom preface în arome
şi ne vom respira reciproc
până ne vom volatiliza de dragoste.
Ne vom preface în stele
şi ne vom agăţa cu visele de cer
să adormim acolo sfinţii
cu vorbele noastre.
Ne vom preface în frunze
şi ne vom legăna pe aceleaşi gânduri
ca să înţelegem de ce dor
toate clipele pierdute departe de noi
Ne vom preface în cântec
ca să intrăm
în sufletele celor singuri şi goi,
ca să împlinim
tot ce era neîmplinit.
Ne vom preface în sărutări
ca să pipăim roua
dimineţilor de vară
când soarele se îneacă în zori.
Ne vom preface în noi înşine
ca să iubim
tot
ce înca nu am iubit,
ca să cântăm
tot
ce nu am cântat,
ca să atingem
tot
ce nu am atins,
ca să ne atingem
sufletele
cu
dragoste.


( Lelia Mossora - Dragoste de noi )

Hora de iele



Cum luna-şi preumblă tristeţea pe ape
şi gandu-mi pierdut te strigă în van
şi degete-aştern sărutul pe clape
ce mint că tu-mi eşti liman.

Mai caut-alean de vorbe prin crâng
când tremurător vântul sună
şi simt despletirea din frunze când strâng
corole prea sfinte-n cunună.

Deasupra-ne cerul coboară din stele
şi păsări te strigă în noapte
să vii să te prinzi în horă de iele
pe când eu mă-nchin lângă şoapte.

Ţi-e gândul departe şi cantecu-i dus
şi-abia mai zăresc izbăvirea.
Înalt peste clipe cuvântu-i prea sus,
în suflet te-adun să-mi fii tu menirea.


( Lelia Mossora - Hora de iele )

joi, 1 iulie 2010

Si nu-i zi..




Te caut în lut,
te caut în prund

şi ..mă afund....
şi mă afund …

Nu ştiu de e zi
şi nu ştiu de e noapte…

dar eşti departe ...
dar eşti departe...

Mă mir că oceanul nu-i paradis

aşa cum mi-ai zis...
aşa cum mi-ai zis...


Te caut în şoapte ...
te caut în zi

Nu ştiu să conjug
verbul “a fi “...

Te caut în stele
te caut în noapte...

Eşti prea departe...
Eşti prea departe...

Nu eşti corola ce-am descâtat,
nu eşti al nopţii de cântec bărbat,

nu eşti tu vraja ce mi-ai promis...

nu eşti decât vis...
nu eşti decât vis....


Aş vrea să te sorb
cu păcate cu tot …

şi nu pot...
şi nu pot...

Mi-e rece azi ziua

şi cântecu-i trist

dar încă exist...
dar încă exist...

Mai cer înc-un dar de la cerul divin,
să te alin...să te-alin...

Şi vorbele-s mute de durere şi ger ....

Ce să mai cer ?
Ce să mai cer ?

Să vii iar din plauri cu gândul bogat
şi să tai al ferestrelor rost descântat...?

Să vii şi s-aduni în podoabe minuni...?
Să dezlegi de dureri ale valurilor lumi ?

Ar fi mult mai presus decât poţi tu să dai,
ar fi mult mai presus că pâinea s-o tai

în două ...Să fii al pământului rod ?
Şi tot stau... şi tot stau şi...socot

ce lumină să caut şi ce nenoroc
ar urma să mă-mbrace în al humii soroc ?

NU pleca ! NU veni !
Eşti aici…şi nu eşti...

Eşti mereu omul care
îngână poveşti

să m-adormi ...să mă strigi
să-mi adulmeci c-un gest ...

să rămân cu povara unei singure frici -
c-ai putea să mă-nalţi ...c-ai putea să ridici
cu şoaptele tale durerea de ieri ...

Şi nu-i zi...şi nu-i zi

să nu-ntreb dacă asta e tot
ce voiam de la viaţa
ce m-a prins în năvod…

Şi nu-i zi ....

Şi nu-i zi....


( Lelia Mossora - Si nu-i zi )