miercuri, 13 octombrie 2010

Infometat





Prezenţa ta permanentă în gândurile mele
A devenit o certitudine a fiecărei zile…
Dimineaţa, te sorb alături de cafea
Şi citesc în zaţ trasee ale unui destin fericit
Care mă poartă în paşi de dans
Către o destinaţie sentimentală luxuriantă…
La prânz, muşc din tine cu poftă nebună,
Mă ridic de la masă fără să mă satur,
Apoi revin şi mai cer o porţie
Pentru a putea să-mi duc dorul pe picioare până seara…
Îmi eşti şi cină, iubito,
Iar apoi îmi devii ţigară şi pahar cu vin roşu
Pe care îl gust spre îmbătare nocturnă,
Singura stare care mă ajută să zâmbesc
Atunci când acele ceasornicului bifează o nouă zi
Trăită fără tine…
Vei spune că exagerez
Şi că de la începuturile lumii
Au tot inventat bărbaţii cuvinte frumoase
Destinate ameţirii depline a iubitelor lor…
Da, nu reuşesc să inventez nimic.
Eu nu sunt savantul care îşi aruncă halatul pe umeri
Şi intră în laborator
Pentru a oferi hrană de suflet eprubetelor…
Rămân doar un bărbat îndrăgostit,
Predispus la scandal cu acele ceasornicului
Atunci când eşti departe…