Să nu promiteţi arborilor aripi niciodată, căci rădăcinile lor susţin pământul sub forma sa de bulb cosmic.Să promiteţi aripi doar nebunilor prin tăierea rădăcinilor lor cu lumea şi poeţilor prin reimplantarea rădăcinilor în stele.
Copacii cu rădăcinile rupte se cred pentru o clipă îngeri , apoi verticalitatea lor se frânge ca un ideal muşcat de moarte, şi se închid în chivot aşezat pe catafalcul apusului.
Să nu aşteptăm de la cer explicarea infinitului , căci înafară de albastru sau negru nu ne oferă decât iluzia veşniciei pe care el o posedă implicit.
De la izvor să nu cerem puritatea, căci el ascultă doar de curgerea sa, pe când curgerea omului în timp se aseamănă unui râu cu bulboane şi vâltori care duce cu el aluviuni şi lesturi numite negativităţi.
De la copil să nu cerem candoarea şi inocenţa, felul cum priveşte lumea şi lucrurile, binele cuibărit în zâmbet şi nici cum păşeşte în viaţă pe lângă păcat , ocolindu-l prin neştiinţă şi necunoaştere.
Să nu aşteptăm de la viaţă explicarea morţii, de la omul bun explicarea binelui dezinteresat , de la omul puternic care este sursa puterii şi de la artist să-şi explice creaţia, fiindcă sunt ipostaze imanente fiinţării.
Să căutăm în noi înşine pentru a găsi răspuns la aceste întrebări, căci explicarea omului se poate face din exterior către interior prin cugetare şi analiză asupra sinelui, sau din interior către exterior prin observarea fină şi pătrunzătoare asupra oamenilor cu care intri în contact, studiindu-le caracterul , comportamentul şi cusururile.
Verticalitatea unui om alcătuită din pozitivităţi îl apropie de transcendent , acolo unde descoperă o lume esoterică accesibilă sieşi, căci entităţile moralităţii în contact cu eonii divini îi absoarbe transformându-se în îngeri .
Orizontalitatea unui om cuprinzând tarele şi viciile face din viaţa sa o dreaptă lipită de tină pe care merge legat de timp înspre moarte , fără evoluţie sau involuţie, într-o mişcare ternă, constantă, păşind peste elanuri şi avânturi care înalţă , într-o rătăcire a spiritului în negura letargiei.
( Razvan Rachieriu - Verticalitate)
