Si mani subtiri si reci mi-acoper ochii..

Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată,
Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într'un ceas gândeşti la viaţa toată.

Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni 'n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.

Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;

De odat'aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.

( Mihai Eminescu - Afara-i toamna )

Sunt fulger..

Rămas stingher sub stânca de săruturi,
Ce fulgerul, a despicat-o-n două,
A mai rămas un vers...şi încă unul,
Scăldate-n stropi de lacrimă şi rouă.

Stilet înfipt vulgar în raza lunii,
În mine curge râu de chihlimbar...
Rotesc în zări stindardele furtunii...
Eu dorm şi plâng în noapte iar şi iar.

Sunt nor uitat pe cerul suferinţei...
Sunt lacriă, cu fulgerul deodată,
Venind în lumea de dureri ascunse,
Atât de tristă şi de-ntunecată.

Sunt fulger şi sunt rază de iubire,
Atât de întristată de tăceri...
Poate că sunt aceiaşi amintire
Din trecerea secundelor de ieri...

( Nicolae Rodica Nicoleta- Sunt fulger si sunt raza de iubire )