sâmbătă, 4 iulie 2009

Vals


S - a-ntunecat azi mai devreme.
Şi parcă-i mai răcoare-afară.
Ne-ndepărtăm încet de vară
Şi ne gândim mai mult la lemne.


Aş face focul dar mai stau,
La iarnă de unde-o să iau…
Gândea bătrâna tremurând
Şi-aprinse un foc, acolo-n gând.

A pironit în geam privirea
Şi a-nceput să hoinărească,
C-o forţă nouă, tinerească.
I-a dat căldură amintirea.

Era frumos! Era înalt,
Cu mustăcioară şi galant…
A invitat-o la un vals
Şi s-au pierdut în vechiul dans.

E cald, lumină şi-şi vorbesc,
Din ochi îşi spun că se iubesc,
Rămân în loc şi iar pornesc,
Şi se rotesc, şi se rotesc…

Frumos decor e umbra lor
Şi schimbătore cum e pasul.
În beznă parc-aude glasul,
Ecou al stinsului amor.

Noapte-i şi frig, dar nu contează,
În mintea ei nebun dansează,
Râzând de viaţă fabulează,
E rătăcită în trecut. Visează!

(Valentin Boeru - Vals )

People and horses..Freedom of choices...


Te vad coborand din vis,

pe cal alb

la soapta chemarii, buzele-ti fierbinti

neinduplecate

cautau sufletul, un picur de cantec

infasurat

in salteaua polara, racorind odihna

gestului meu…

in sa trudesti logodna-ti fire

legata de ham,

atingere divina

sub trupul stanca, descatusata mea

iubire

fecioara clipa, nu mai esti…

( Oliviu Cristea - Si caii mor de dor )

Holding you


O clipă ochii mei au întîlnit
ochiul oglinzii rece ca un glob de clepsidră.
Linia timpului se rotunjise, prinsă
în gheaţa unei pupile albastre.
Raza privirii se-nşurubă
într-o spirala de cristale
şi parcă aripi transparente pictate pe marmura luminii
se topeau în tonuri galbene, apoi roşii.
O, pe tîmplele oglinzii ce se-ncreţeau
ca de o respirare din adînc,
se iveau ochi de narcise
în locul în care lacrimi din privirea mea
cădeau ca o roua calda,
tremuratoare.

( Irina Monica Bazon - Imbratisare )

Reciprocitatea unei mangaieri


Am invatat sa te mangai in soapta,
litera cu litera,
deja vestejita
sau inca necoapta.
Am inchis ochii degetelor,
sa nu ii doara
privirile tastate
pe-aceleasi sau alte coordonate.

Am invatat sa ma mangai cu tine
pe ganduri, pe silabe
roscate si grave,
dezlegate din randuri,
sa amestec pixelii cu fete radioase,
strambate, zambite,
smechere, iubitoare,
uneori simple guri plangacioase.

Propun deci predarea cursului intensiv
de mangaiat la distanta
tuturor formelor esentiale de viata.
Sa invete si viermii, si gaina, si floarea,
sa se atinga tastand,
sa se simta in gand,
sa zboare folosind relogarea.

(Adriana Bochis - Fereastra cu mangaieri )