vineri, 24 iulie 2009
Certitudini
mi-am ţesut cămaşă
din fire de ploaie
să fiu frumoasă în ochii lui
să-i alunec pe suflet
în şoaptă
ţâşnind murmur
de dor dintr-o lacrimă
coaptă
mi-am colorat umbrele
ca pe frunze
în goană prin anotimpuri
ameţitoare
să fiu frumoasă în palma lui
culegând cuvintele
din copacii cu roade
amare
mi-am împletit părul
cu izvoarele nopţilor
să-mi fie întuneric să caut
luna ori soarele
prin trupul lui ce va aprinde
în ultimul ceas
la flacăra inimii
veşnice felinarele
( Elia David - Mi-am impletit parul )
Marturisire
bărbatul acela iubea
Femeia
o iubea pentru frumuseţea ei
trecătoare
pentru aripa de fluture
pentru genele de iarbă
pentru oasele de zăpadă
ce i se topeau între degete
îi plăcea s-o descopere
în toate făpturile ce-şi croiau
din neîntâmplare
drum de secundă prin timpul
inimii lui
şi descoperind-o
să o privească îndelung
imortalizând-o cu un clipit
pe retină
( Elia David - Fotografie )
Abonați-vă la:
Postări (Atom)