luni, 18 ianuarie 2010

In drum spre tine



ninge frumos între noi
din ochi de poveşti fără de sfârşit
în mine tocmai s-a trezit o sanie albastră uitată
undeva într-un colţ de gând
alunecând prin irişi căprui, mă fulguie făcând piruete
pe colţ de privire aruncată departe, departe
unde doar inorogii nechează iubire,
iar ecoul şoaptelor tale mă acoperă ca o avalanşă de dragoste

ca şi un ultim vis păstrat între pleoape o ultimă poţiune rară
s-a aşezat cuminte lângă genunchii mei
depănându-mi de tine câte-n cer şi câte-n suflet,
iar eu, am apucat-o încet cu vârful degetelor,
să nu-i rănesc firul de tors din foc nestins
şi scoţându-mi din inimă o pasăre de zăpadă cu aripi deschise
i-am spus să zboare pâna la tine
în lumea vrăjitorilor frumoşi unde iarna e dans de fluturi albi
printre flori de zăpadă

în drum spre tine am găsit miezuri de suflet semne de cale
nestinse paşilor mei pierduţi mie
i-am cules pe buze, pe ochi, pe obraji, pe frunte, pe palme
să te redau ţie când ai să te culegi dăruindu-mă
într-o îmbrăţişare peste care cerul plânge cu un ochi şi râde cu altul,
iar noi ne iubim în nămeţi calzi

( Ramona Sandrina Ilie - Semne de cale )

Incalzire globala




Apar modificări pe Terra
Şi mă întreb stimaţi confraţi:
Când se va-ncinge atmosfera,
Vom fi şi noi...mai dezgheţaţi? 

( Nicolae Bunduri - Incalzire globala )

Taietura pe-un tablou



Peste câmp s-a aşternut o perdea de ceaţă;
Pomii s-au împrăştiat dincolo de conturul lor,
Printre aburii vălătuciţi de vânt. E dimineaţă;
Un şoim s-a rătăcit în propriul său zbor.

Lungimile se umflă, cresc şi se-nconvoaie
Pe după curbele cu abur împletite,
Cerul e alb, bizar şi se îndoaie
În voia palelor de vânt pripite.

În falduri largi, înşelătoare, ce-au ascuns
Vigoarea limpezimilor diurne,
Răsare-un pom cu crengile plutind în ceaţă, nepătruns,
Ca un telal înfăşurat în albituri nebune.

( Pan Cristian - Tablou cu ceata )