In drum spre tine

ninge frumos între noi

din ochi de poveşti fără de sfârşit

în mine tocmai s-a trezit o sanie albastră uitată

undeva într-un colţ de gând

alunecând prin irişi căprui, mă fulguie făcând piruete

pe colţ de privire aruncată departe, departe

unde doar inorogii nechează iubire,

iar ecoul şoaptelor tale mă acoperă ca o avalanşă de dragoste

ca şi un ultim vis păstrat între pleoape o ultimă poţiune rară

s-a aşezat cuminte lângă genunchii mei

depănându-mi de tine câte-n cer şi câte-n suflet,

iar eu, am apucat-o încet cu vârful degetelor,

să nu-i rănesc firul de tors din foc nestins

şi scoţându-mi din inimă o pasăre de zăpadă cu aripi deschise

i-am spus să zboare pâna la tine

în lumea vrăjitorilor frumoşi unde iarna e dans de fluturi albi

printre flori de zăpadă

în drum spre tine am găsit miezuri de suflet semne de cale

nestinse paşilor mei pierduţi mie

i-am cules pe buze, pe ochi, pe obraji, pe frunte, pe palme

să te redau ţie când ai să te culegi dăruindu-mă

într-o îmbrăţişare peste care cerul plânge cu un ochi şi râde cu altul,

iar noi ne iubim în nămeţi calzi

( Ramona Sandrina Ilie - Semne de cale )

Incalzire globala

Apar modificări pe Terra
Şi mă întreb stimaţi confraţi:
Când se va-ncinge atmosfera,
Vom fi şi noi...mai dezgheţaţi? 

( Nicolae Bunduri - Incalzire globala )

Taietura pe-un tablou

Peste câmp s-a aşternut o perdea de ceaţă;
Pomii s-au împrăştiat dincolo de conturul lor,
Printre aburii vălătuciţi de vânt. E dimineaţă;
Un şoim s-a rătăcit în propriul său zbor.

Lungimile se umflă, cresc şi se-nconvoaie
Pe după curbele cu abur împletite,
Cerul e alb, bizar şi se îndoaie
În voia palelor de vânt pripite.

În falduri largi, înşelătoare, ce-au ascuns
Vigoarea limpezimilor diurne,
Răsare-un pom cu crengile plutind în ceaţă, nepătruns,
Ca un telal înfăşurat în albituri nebune.

( Pan Cristian - Tablou cu ceata )