Respira-ma

mă dor tălpile gândului
de-atâta dor cât ai lăsat în urmă
nopţile, ceasuri îndoliate,
îmi cânt tăcere, simţurile amorţindu-mi

şi mi-am promis să nu te mai scriu
poezie,
palmele-mi plânse în deşert să le-arunc
în zadar
versul din mine e mult mai puternic
tu respiră-mă
...
şi iartă-mă

( Felicia Flor Baltag - Respira-ma )

Mai nimic.. pe sub soarele pitic..

Dintr-un bolovan coboară
pasul tău de domnişoară.
Dintr-o frunză verde, pală
pasul tău de domnişoară.

Dintr-o înserare-n seară
pasul tău de domnişoară.
Dintr-o pasăre amară
pasul tău de domnişoară.

O secundă, o secundă
eu l-am fost zărit în undă.
El avea roşcată fundă.
Inima încet mi-afundă.

Mai rămâi cu mersul tău
parcă pe timpanul meu
blestemat şi semizeu
căci îmi este foarte rău.

Stau întins şi lung şi zic,
Domnişoară, mai nimic
pe sub soarele pitic
aurit şi mozaic.

Pasul trece eu rămân.

( Nichita Stanescu - In dulcele stil clasic )

Hai !

Hai să mai greşim un pic
că mă doare imprudenţa,
să mai scrim o partitura
cu diezi si soli majori;
tu ascunde-te-ntr-o notă
eu să te găsesc cântând,
să furăm cheia plăcerii
pentru care ne-om plăti,
ispăşind pedeapsa vieţii
cu a fi sau nu a fi.
Vom juca şi baba oarba
să-mi descoperi gând ascuns,
alergându-mă prin ceruri
inocente din poveşti,
rătăciţi în nori de vise
sau prin jungle cu poeţi.
Obsosiţi de insomnie
să-mpuşcam stelele toate
şi să le mâncăm de ciudă
c-au ştiut ce-ţi fac în noapte.
Dimineaţa,cu făraşul
s-adunăm resturi de vise
şi-n cafea să-ţi ghicesc rostul
zâmbetului anonim.

( Corneliu Enea - Hai sa mai gresim o data )