Barbat cu suflet de poteci

Te-a aruncat printre femei
un zeu cu ochii de scântei,
să ne răneşti, apoi să pleci –
bărbat cu suflet de poteci!

Deşi tu negi, e prea târziu
a vieţii taină să-ţi mai ştiu,
să-ţi întru-n sânge-ncet, blajin.
M-aş preschimba apoi în vin,

să te cunosc, să te-nţeleg,
cu vraja mea iar te te leg.
Ţi-aş dărui pământul tot
de-aş mai putea să îţi socot

în somn ce gânduri tu ascunzi
şi cum mă-nalţi şi mă cufunzi
în apa ochilor divini...
şi mă descânţi şi mă alini...

Bărbat cu suflet de poteci
mereu mă-ntuneci... apoi pleci...

Bărbat cu vorbe de poveşti
mă îndoiesc mereu că eşti

cel ce se va opri vreodat`
la malul meu cel neumblat

de ape repezi şi hai-hui
tot rătăcind prin vise şui...

( Lelia Mossora - Vise sui.. )

Clipe prelungite

Adieri de suflet
pe fire de liliac alb…
Gustul buzelor tale
uitat pe o margine de vis…

Nopti cu stele
atat de calde
incat ploua
cu liniste…

Si …
atat de albe
incat chipurile noastre
par scanteieri
pe o catifea albastra.

Mirare in ochi,
chemari in tacere,
tremur pe pleoape…
maini intinse
spre trupuri
cu miros de verbina…


Asteptare…

Clipe prelungite
cu dor,
cu durere,
cu sarutari,
cu secunde
ce devin
tot mai des…amintiri…

Clipe care trec,
clipe care isi ard ecoul
in gesturi
de ieri,
de maine…

Adieri de liliac alb
pe suflete
ce se apropie obsesiv
de cifra… 1.


( Lelia Mossora - Liliac alb )