marți, 13 aprilie 2010

Spovedanie



Ma doare amintirea tineretii



Cand fetele de-o varsta cu baietii,


Desi pareau doar niste banale jucarii —


Papusi de sexe diferite —


Simtind imboldul unor demonice ispite,


Puneau la cale pentru viitor


Romanticele lor casatorii —


Uzine pentru fabricat copii —


Secret furat de la parintii lor!...


Ma doare tineretea mea de ieri,


Cu rustica si vesela Trivale


Si cu “gradina publica“ din vale,


Prin care zborul primei randunici


Vestea sosirea altei primaveri,


Si cu aceleasi portii de duble neplaceri,


Cand luam da capo scoala,


Cu jocul de arsici


Si cura medicala, cu zeama de urzici,


Si cand acelasi dascal, betiv si balbait,


Ne spiona, pitit dupa uluci,


Iar cand il dam de gol ca l-am descoperit,


Ne pedepsea-n genunchi, pe coji de nuci!...


Ma doare tot ce-a fost


Si nu mai este...


Ma doare Cosanzeana din poveste,


Furata si ascunsa de un Smeu,














Cu care Fat-Frumos —


Adica Eu —


Ma razboiam pana faceam din el


O mana


De tarana,


Ca-n urma, dezrobita mea stapana,


In locul traditionalului inel,


Sa-mi dea un “rende-vous” cu taxa, la... hotel!...


Ma doare tot ce-a fost


Si tot ce stiu


Ca va ramane vesnic dupa mine.


Ma dor multasteptatele-agonii,


Privighetorile inchise-n colivii,


Romantele cantate prea tarziu


De-admiratoarele ce mi-au ramas straine,


Si cupele de aur, inchinate


Cu aceeasi veche ura


Si noua rautate,


In cinstea sexului frumos —


Un pisc de munte scorburos,


Pe care-l urci de sus in jos,


Cand faci pe alpinistul caraghios —


Un alpinist indragostit


De cel mai circonflex accent din Infinit!...


Ma doare tot ce-am spus —


Desi n-am vrut


Sa spun nimic mai mult decat atat —


Ma doare lenevia cu care m-am nascut,


Grabita lacomie a primului sar ut






Si pretul precupetei cu care mi-a vandut


Faimoasa “Pasare albastra“


Ce-avea sa-mi tina de urat!...





( Ion Minulescu - Spovedanie )

Pictor de suflete








pictez ajutandu-ma de culori...incolore,



folosind un penson cu varfuri imprecise


si incercand sa dau viata gandurilor


ascunse intr-un suflet sensibil.






uneori nu pot ascunde tonurile de negru,


alteori imi scapa mult prea mult gri


printre randuri ce se vroiau multicolore


si ma surprind zambind cand de fapt


inima mea ...plange.






nu este greu sa intelegi lumea,


e de ajuns sa privesti dincolo de culorile


care o invaluie la suprafata.


insa,e dificil cand incerci sa te


cunosti pe tine insuti.






suntem asemeni unor tablouri:


taciti si plini de culori la suprafata,


misteriosi si adanci dincolo de margine.


oare cati dintre noi pot fi pictori de suflete?
 
 
(  Matrana Ioana Irina - Pictez )

Sa te ating cu respiratia



pînzele tale pe catarge se vor umfla



te vei îndepărta încet


eu voi sufla


şi între noi marea cea mare.


puncte de sprijin


picioarele-mi vor prinde rădăcini


voi creşte continent


şi pe mine copaci


în care sufletul tău-pasăre


se va cuibări.






copiii noştri


vor zbura de-a latul pămîntului


atît de departe


cît pînzele tale-franjuri


vor creşte omizilor aripi.






norii vor apăsa stelele


şi va ninge lumină.




( Liviu Ioan Muresan - Sa te ating cu respiratia )