sâmbătă, 31 octombrie 2009

Calatoria



Aşteaptă dincolo de zarea albastră
că eu vin la tine neîncetat,
târându-mă prin mormane de frunze uscate
sau prin petale de trandafiri !
Să nu pleci din spatele liniei orizontului
că eu fug ca-ntr-un vis spre tine
şi-n amorţeala mea
mă dor oasele şi răsuflarea !
Stai în fotoliul tău comod ,
de dincolo de zarea albastră
că eu vin la tine în continuu !

Nu dorm ,nu respir
şi nici nu mai visez
doar vin mereu spre tine ,mai spre tine.
Aşteaptă-mă dincolo de zarea albastră
şi nu uita
dintr-un moment în altul
am să fiu lângă tine ,nu uita !


( Toader Dorina - Marea calatorie )

vineri, 30 octombrie 2009

Fior..duri....


Cum nu suntem doua pasari,
Sub o stresina de stuf,
Cioc in cioc sa stam alaturi
Intr-un cuib numai de puf!
Nu mi-ai scoate oare ochii
Cu-ascutitul botisor
Si alaturea de mine
Sta-vei oare binisor?

Parca mi te vad, draguta,
Ca imi zbori si ca te scap,
Stand pe gard, privind la mine,
Ai tot da cochet din cap.
Iara eu suit pe casa
Si plouat de-atat amor,
M-as umfla ursuz in pene
Si as sta intr-un picior.


( Mihai Eminescu - Intre pasari )

joi, 29 octombrie 2009

Mereu aproape



azi iar te prefaci in lacrimă, iubito,
curgând pe masca mea de om

iar eu, nimicul fără tine
eu... învăţ să mor. 


( Andrei Neagu - Aproape poezie )

marți, 27 octombrie 2009

Amprente


Am fost ceea ce am iubit,
Cer senin si jar mocnit,
Tipat de vis, abea auzit.
Macar de as fi acum lamurit,
 

Cine sunt? 

( Ciu Radu - Cine sunt? )

luni, 26 octombrie 2009

Zadarnic sterge vremea..


Zadarnic sterge vremea a gandurilor urme!
In minte-mi esti sapata ca-n marmura cea rece,
Uitarea mana-n noapte a visurilor turme
Si toate trec ca vantul — dar chipul tau nu trece.
In veci noaptea si ziua soptesc in gand un nume,
In veci la pieptul bolnav eu bratele imi strang,
Te caut pretutindeni si nu te aflu-n lume,
Tu, chip frumos cu capul intors spre umar stang.
Astfel in veci in minte-mi incremenisi frumoasa
Si vad in veci aievea divinul tau profil.
O, cum nu pot in brate sa te omor plangand,
Tu, blond al vietii mele si-al dragostei copil!
Zadarnic cat repaos pe perina cea moale,
Imi pare c-a mea tampla pe piatra o am pus
Si noaptea-ntreaga ochii-mi in lacrimi se ineaca
Si mintea mea in noaptea de veci va fi apus.
Pe cat mai am in pieptu-mi un pic macar de sange,
In inima cat fibra din urma va trai,
Avare, ele-n sine icoana ta vor strange,
Cu dansa impreuna si ele vor muri!
O, rai al tineretii-mi, din care stau gonit!
Privesc cu jind la tine, asemeni lui Adam,
Eu nu gandesc c-o clipa am fost si fericit,
Ci mor, mor de durerea ca-n brate nu te am.

( Mihai Eminescu - Zadarnic sterge vremea )

In acest joc inocent


o dorinţă aleargă printre poeme
trece de pe o pagină pe alta
cu un geamăt stins
se agaţă de amintiri
crezându-mă poarta deschisă
spre lumina lumii

m-a găsit în această dimineaţă
într-un loc aşteptând să renasc
din oră în oră
cu chip nou şi privire de piatră

pregătită să intre în viaţa mea
unde lucrurile sunt aşa cum sunt
cu ploi dense şi cerul opac
dorinţa încolţeşte un zâmbet
sprijinit pe conturul buzelor
dintr-un vers ce prevesteşte
sfârşitul poemului
pentru că este târziu
şi vreau să dorm

mâine am de mers
printre oameni care tac
în acest joc inocent
apropiindu-mă de tine 


( Elena Toma - In acest joc inocent )

duminică, 25 octombrie 2009

Primary scent


De ce nu m-as intoarce printre pomi,
Printre arborii chirciti de vantul fierbinte,
Printre stolurile de frunze
Care tipa ca pasarile,
Printre frunzele aproape nebune,
Amestecate in hoardele pescarusilor
Si pornite la prada;
De ce nu m-as intoarce
Pe plaja rascolita de vant,
Printre icre uscate si putrede alge,
Unde ma pot rostogoli plangand
Frunzelor, pasarilor, pestilor,
Predandu-ma hohotitoare,
Sub soarele aspru,
Prin zapada sarata,


Unde ma vezi si ma lasi.
O, mare,
Trupul meu poate sa-si nasca urmasi,
Sufletul meu niciodata.

( Ana Blandiana - De ce nu m-as intoarce printre pomi ? )

Fara indrazneala



Nu indraznesc sfiala sa mi-o-nchipui

Sa-ntunec urme fara sa gandesc

Nu alung ritmul vreunui nefiresc

Dar … fara indrazneala ma apropii …



Nu tremur cand tacerea-mi scoate copii

Si ma alunga peste Everest

Nu-mi tulbur somnul cand ma regasesc

Dar … fara indrazneala ma apropii …



Nu voi atinge cu privirea plopii

Sa mangai bezna ochilor de foc

La umbra facatorilor de loc

Cu-aceeasi indrazneala ma apropii … 

(  Ioan Grosaru - Fara indrazneala )

Langa tine


Te-as ruga, te-as tot ruga
Sa-mi imprumuti vesnicia
Sa am timp sa fiu a ta
Si sa-ti spun povestea mea
In doar o mie de soapte
Ca sa nu ma poti uita.

Te inchid la mine-n suflet
Sa nu pleci pe undeva
Am citit in palma ta
Si clipa si vesnicia ta.

Daca esti langa mine, traiesc frumos
Daca esti langa mine, visez frumos
Uneori imi oferi mult mai mult decat sper
Alteori mi-ajunge doar privirea ta
Daca esti langa mine...

Fiecare gand al meu
Mi-arata drumul spre tine 

Nu ma recunosc nici eu
Ai in ochi acel ceva
Ca o lumina aparte
Care schimba viata mea.



( Andra - Daca esti langa mine )

E totul randuit sa se intample


E totul randuit sa se intample


Cum sa traiesti frumos fara iubire,
Cum sa visezi,saumbli,ori sa zbori,
Cum sa cuprinzi nelinistea din zori
Si pacea din amurg dintr-o privire?

Cum sa inoti prin marile de flori,
Cum sa te bucuri de intreaga fire
Si viata ta sa-si afle implinire
Fara minunea care da fiori?

E totul randuit sa se intample-
Cu simplitatea unei adieri-
Cand de lumina sufletul se umple,

Dar daca-n schimbul sterpei mangaieri
Ghetarii urii se ivesc la tample,
Nu-ti vei afla iertarea nicaieri. 


( George Tarnea- E totul randuit sa se intample )

sâmbătă, 24 octombrie 2009

1+1


Un pas pe pas... un drum se suprascrie
Doi donatori de umbre pe-un trotuar
Ce căutau în ei un sanctuar
Sau o fărâmă de parigorie.

Mansardele zâmbeau pe sub palpebră
Ţinând un Dumnezeu prizonier
Noi încălcam un cod sărutier
Ca doi pietoni stând rătăciţi pe zebră.

Un ceas părea un timp să recompună
Se înopta mereu întâmplător
Când somnul revenea ameţitor
Ne petreceam absenţa împreună

De-un timp în noi o umbră stă de gardă
Mă regăsesc mereu în pol opus
Mă întrebam de e vreun lacăt pus
Ori nu găsisesm drumul spre mansardă.


( Fanache Emil - Doi )

Neliniste


Când obosită luna, sătulă de umblat
Apune liniştită, lasând loc pentru soare
Şi frigul dimineţii, cu glasul congelat
Îngheaţă cea mai mică, idee de visare

Neobosit de gânduri şi chinuit de dor
Aşez cuvinte limpezi, dar încă nerostite
Cu isteţimea rimei, uşor, la locul lor
Să pună capăt nopţii, atât de nedormite

Am mâncărimi de şoapte şi vorbe lungi de duh
Să le trimit la tine, să ti le pun pe buze
Aşa cum păsări albe, colindă prin văzduh
Şi peşti lucioşi, în ape, se zbat între ecluze

Răsună-n minte susur, de calde serenade
Cântate la balconul, imaginar vopsit
Iar buzele tânjesc, după plăceri nomade
Cu ruj intens, mânjite, de ochiul obosit

Alerg voios spre tine, cu muşchii încordaţi
Iubirea ce-o visez, se pare că nu vine
În faţa judecăţii, suntem acum doar fraţi
Şi culmea fericirii, eu chiar că mă simt bine

Sfidez puterea nopţii, căci venerez lumina
Căldura ei îmi dă, speranţa că-s văzut
În trupul meu sleit, mai umblă vitamina
Ce mă ridică-ntruna, atunci când sunt căzut

Sus, cocoţată veşnic, iubirea îmi răsare
Cu soarele odată, din orizontul larg
Şi-mi dă putere iarăşi, să caut alinare
Îi valuri de căldură, care cuminţi se sparg

Te mângâi ipotetic şi tot aşa sărut
Iar adevărul vine, să mă trezească-n zori
Şi numai poezia, îmi stă cuminte scut
În faţa ploii reci, ce cade dintre nori

Mă mint pe mine însămi, când zic că mă trezesc
Căci genele n-au fost, în noapte prea lipite
Dar gândul că exist, că pot să mai iubesc
Îmi dă închipuiri şi poftă de ispite

Tu înţelegi, sunt sigur, sinuoasa cuvântare
Şi versul ăsta greu dar scris aşa uşor
Cu toate că-ntre noi, e mare depărtare
Tu ştii că-mi eşti aproape iar eu sunt iubitor

Sărutul meu cel lacom, îl dirijez spre tine
Şi liniştit îl pun, să se desfete-n tihnă
Căci soarele răsare, încet, aici la mine
Iar eu de-acum visez, la pace şi odihnă 


( Dan Iliescu - Nelinisti nocturne )

Paharul de sampanie



În fabula verde şi calda-a naturii
tu crengi ai, iubito, nu braţe,
şi muguri îmbii, cu mlăditele prinzi.
Descânzi dintr-un basm vegetal, al răsurii ?
Ia seamă să nu te aprinzi
cum se-ntâmplă adesea cu lemnul pădurii.
În chipuri atâtea, flacăra-ntâmpină pasul
oricarei fapturi pământene,
şi drumul i-atine şi ceasul.

Îmi spui:
"Nimic nu s-aprinde, şi nimeni, de raza de luna".
Şi-n galeş surâs înfloreşti mulţumita, crezând
că sorţii îi stai împotrivă, oricând,
c-o sagalnică vorba.
Îngădui răspuns înălţat peste timp, peste loc?
Fapte, o, câte-aş putea înşira,
ciudate-ntâmplari risipite prin cronici,
marturii de legendă, ce-arată
că sunt cu putinţa şi un asemenea foc,
şi asemenea arderi.

Ia totul scânteie din toate. Tâmpla s-aprinde
de tâmpla, şi piatra de piatră.
O stea nevăzută ia foc în cădere, din gerul
văzduhului. Arde-n armură, sub zea cavalerul,
femeie învinsă, minune fără vesminte, strângând
lânga vatra,
Şi-aprind licurici, ei însuşi, din dragoste rugul.
Iubirea tâsneşte din ţarâna şi face pământului aură
s-ajungă-n ţării, s-acopere crugul.

Rareori numai, sfârţitul nu e cenuţă.
Cât e întinsul şi-naltul luminii,
dumnezeu singur arde suav câteodată prin tufe
fără de-a mistui. El crută şi mângâie spinii.
Altfel noi ardem, iubito. Altfel ne este ardoarea.
Cât e întinsul, cât e înaltul,
noi ardem şi nu ne iertam,
noi ardem, ah, cu cruzime-n văpăi
mistuindu-ne unul pe altul.

( Lucian Blaga-  Cantecul focului )

vineri, 23 octombrie 2009

Femeile sunt cuvinte


Femeile sunt zâmbete oglindite-n dimineaţã,
trupuri de urzicã înaltã,
ce poartã la ceas de cununie
rochii albe ca zãpada,
cu flori în pãr şi stele pe sâni.
Cu degete subţiri şi lungi
urcã pe zidul bãrbatului;
al acelui bãrbat ce ştie sã le caute adresa
în jurnalul de domnişoare
şi înţelege cã femeile
sunt cuvinte în şoaptã,
atunci când în privirea lor
bãrbatul arde.


( Stefania Puscalau - Femeile sunt cuvinte )

Prejudecati


Da, te-as iubi cum ma iubesti si tu.
Inim-ar spune da, cugetul nu.
Te-ai asteptat valtoarea sa ma ia
Si sa ma arda in dogoarea ta.
De unde te-ai ivit sa ma-mpresori
Cu-atatea stele si cu-atati fiori?
Nu ti-ai dat seama, si de-abia
Vedeam si eu ca ai putea
Sa fii copila mea.
Simtirea dragostei, ades nebuna,
Razlete streine le-mpreuna,
Si varstele le face deopotriva.
Femeie patimasa, aprinsa, uscativa,
Esti tanara, trufasa si frumoasa.
Ma vrei al tau si-atat, si nu-ti mai pasa,
De toti ai tai, de toti ai mei,
Jertfiti unei femei.
Ai vrut sa te desfaci dintre dantele
Sa mi te dai ca versurilor mele.
Betia te prinsese de o data,
Si vreai sa fii a mea de tot si toata,
Calcand o pravila uitand
Ca ai iesit din rand.
Si te-am facut sa suferi, stiu,
In ce aveai in tine mai zvacnit si viu.
M-am prefacut ca nu-nteleg,
Ca sa ramai ce esti, si eu intreg,
Si te-am jignit cu voie, sa ma ierti,
Poti sa blestemi si sa ma certi,
Din departarea care iti ascunde,
Cu plansii ochi, si coapsele rotunde.


( Tudor Arghezi  - Dragoste tarzie )

My only one



Şi vine toamna iar'
ca dup-un psalm aminul.
Doi suntem gata să gustăm
cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutăm
brinduşile ardorii
să înflorească iar' în noi
şi-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi --
nu stim, dar suntem doi.

( Lucian Blaga - Cantec in doi )

joi, 22 octombrie 2009

Intr-o suflare




sunt
ceea ce crezi
cã nu
e
sunt valul
care
te ia
şi care
te izbeste
de stâncile
trecutului
care-ţi aduce
pustiul
la picioarele
tale
sunt
nisipul
nesfârşitului
sunt
stãpânul
prãpastiei eterne
respira-mã
sunt
ultima suflare...

( Gelu Vlasin - Ultima suflare )

marți, 20 octombrie 2009

Impletita in lacrimi de ploaie



culeg inca mai culeg din tine
zambete mucegaite rasfrantele lacrimi in care ma nasteai ma-nvatai sa zbor le vedeam uite-ma stau in palmele tale ghemuit ca un chin
nu zambi stii bine ca in venele mele curgi tu
asa
ca un ... chin


te vedeam stateai impleteai lacrimi din ploaie mi le lipeai de ochi ti le lipeam de suflet zambeam
amandoi ca o singura cadere

( Andrei Mihai Nicolae - Imbratisare )

luni, 19 octombrie 2009

Drum lung



Când am pornit, ştiam doar că-i departe
Şi-i tare greu de-ajuns unde voiam;
Dar unde-i acel unde nu ştiam
Căci nu-l găsisem încă-n nici o carte.

Pe drumuri lungi şi vechi, bătătorite
De-atâţia mulţi porniţi’naintea mea,
Am colindat călăuzit de-o stea –
Icoana unei lumi întrezărite,

Dar într-o zi o fată – bat-o focul –
Mi-a-ntors din cale pasul obosit ...
- Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit
Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?...

( Ion Minulescu - Cantec de drum )

duminică, 18 octombrie 2009

Ratacire


Mă scald în râuri de fluturi
Pădurea de nisip mă-nfioară
mi-e dor de bătrânul granit
de marmura mea milenară
acolo unde te-am întâlnit
încă e frig şi e seară
toate se macină, toate se doboară
oamenii păreau pitici iar tu păreai goală
gândurile vechiului gând
zac părăsite pe prispa carnală
acolo unde te-am găsit erau fluturi de apă
era zbor încătuşat şi placid
nisipul era desfrunzit
nouă ne era frig,
ne era seară
deodată unul de celălalt ne-am rătăcit.

( Bancila George Marius - Ratacire )

Steaua somnului


În adânc unde uitare nu e
şi doar în vis pătrunzi
prin al somnului fără de fund abis,
tu mă aştepţi în lacrămile de altădată.

Palidă reîntâlnire, singură clipă vie
în trena lacrămilor de altădată,
ţi-ai însemnat locul pentru vecie
în adânc, unde uitare nu e.

E mult de atunci şi eşti mereu aproape
lângă izvorul limpede şi mut
pe care-l sorbi cu setea de altădată
şi învii priviri în tristele pleoape.

Topită-n tremurul de aşteptare,
eşti steaua somnului unde-mi dorm apele
şi veghea ta căinţă-n mine suie.
Ziua e de prisos, noaptea e de lumină
în adânc, unde uitare nu e.

( Ion Vinea -Steaua somnului )

Stratul de ozon


......................................
— Prietene, nu cauta scapari
Crezand ca ispasit-ai vina-n vina
Si nici nu-ti asfinti sub tanguiri
Prisosul ce ti-l darui, de lumina.
Cantarea care-ai fi putut s-o-nalti
Au inaltat-o altii — nu te doara —
Ci alta mai tarziu poti inalta,
Dar adevaru-i ca putea sa moara.
Prietene, te du acum — te-astept
Pe mai tarziu cu alte vesti, de bine;
Sa te-nvelesc in calduroase foi,
Ori sa raman straina pentru tine.

E-o dimineata — parca niciodata
Nu mi-a fost dat o alta sa privesc.
Padurile sclipesc a primavara
Si fumuri calde-n crengi se-ncolacesc.
Simt — nevazuta-n aer — o putere.
Vasleste des, cu aripe subtiri,
Ma umple cand cu-nfiorari voioase
Si cand cu dureroase rabufniri.
Trec in galop sub stresini de padure,
Sorb aerul si ca pe-o apa-l samt.
Si totu-mi pare-atat de larg in juru-mi,
Si iarasi totu-mi pare-atat de stramt!
Mi-s vinele umflate, pieptu-mi bate,
Ma-nconjura in roiuri de scantei
Salbatica padurii tinerete
Si-ntelepciunea batraneasca-a ei.
....................................
( Nicoale Labis - Framantarea intima )

sâmbătă, 17 octombrie 2009

Strong passion


„te urăsc
dragul meu”
īmi spuneai atārnată de lacrimi
undeva
cineva
īţi umplea tristeţea
cu patimi

„te urăsc
cum urăsc viaţa”
liniştea buzelor tale
se-aşeza cuminte
pe mine

„te urăsc
te urăsc
mai presus de fiinţă”
şi rādeai nebuneşte
īngropată īn teamă

„te urăsc”
mureai īn fiecare clipă
otrăvită de ură
doar
timpul se oprea uneori
īntre sānii tăi
ca o glumă

eu
tăceam
şi acum tac
ura din mine
n-am s-o pot striga niciodată

apoi ai plecat
spre cer deodată

te urăsc azi şi eu
tārānd după mine trecutul
„te urăsc
dragul meu”

nimeni n-o să-mi mai spună vreodată

( Papapruz Adrian - Ura iubirii )

Martorul



Mai vinovati decat cei priviti
Sunt doar cei ce privesc,
Martorul care nu impiedica crima,
Atent s-o descrie,
Scuzandu-se „Nu pot sa fac
Doua lucruri in acelasi timp“,
Sau „Portretul victimei, ingeresc,
E mai important decat viata ei
Pamanteasca“.
Vinovati nu pot sa fie
Doar unul, doar doi sau doar trei,
Cand armate de martori privesc
Si asteapta sa se sfarseasca,
De batranete sa moara calaul,
Si victima, a doua oara, de uitare,
Sa se sfarseasca de la sine raul
Cum se sfarseste pur si simplu un tunel...
Stam suspendati
De propria-ne-ntrebare
Ca de-o spanzuratoare
Un drapel.

„In van, raspunde timpul, asteptati:
La judecata marilor cosmare
Si martorii sunt vinovati“.

( Ana Blandiana - Martorii )

Alerg spre tine



Mă dezbrac de trup şi iau de mână zeii.
Aici totul e altfel...
Nu există durere, iluzii.
Doar soare, zâmbete şi extaz.
Dar totuşi e atât de pustiu..
Lipseşte ceva.. Tu!
Deschid ochii, revin în lumea voastră
Dar nu te văd.
Pornesc în căutarea-ţi
Ca să gustăm raiul,
Să-mpărţim norişorul promis.
Şi chiar de-ar fi să nu te găsesc
Am să mor alergând spre tine
Şi am să ştiu că n-am trăit în zadar!

( Radoi Anca Alexandra - Alerg spre tine )

joi, 15 octombrie 2009

Rosteste-ma


Un zambet cald cu soare plin,
Si pieptul tanar si senin,
Gramezi de aur asteptate,
In nopti cu stele neumblate.
Înveşmântată ca o vestala
Învăluită în speranţă
Sunt tot acolo, unde m-ai lasat
Aştept ca o statuie
Să-ţi văd pasul încolţit lângă trepte

Fulgerele vremii, ninsorile mele dragi
Te aduc nălucă sub aceeaşi copaci
Aerul se tulbură, clipa lovită
Aduce zvon de îmbraţişare. Aş zbura…
-strigă-mă! Ţi-am spus; şi a răsărit
curcubeul lângă suflarea amiezii
Tăcerea devenise o dungă subţire
printre armonii jefuite de cântec

Când eşti departe
Rosteşte-mă încet, tandru
cu numele meu întreg de zidire
Cheamă-mă să te aud!
şi ai să vezi cum o petală
Îţi va mângâia umărul.
Deasupra
Sufletul meu ca un vis plutitor te atinge
Când amurgul ţi-aleargă rătăcirile
Ducându-te lângă privighetori

Departe, în jurul pământului, între nelinişti
Rosteşte-mă cu inima uneori!

( Elena Armenescu - Rosteste-ma )

miercuri, 14 octombrie 2009

Urme de zapada




Frigul apartine iernii asa cum eu iti apartin. Tu... fiinta rece cu suflet cald !
-Vreau sa fug cu tine pe taramul unde regina e luna, unde stelele sunt perle de roua si unde adierea vantului este suflarea ta. Unde tu ma hranesti cu oxigen. Cerul sa fie ca un cearsaf de matase ce ne invaluie, iar tu sa ma imbratisezi si sa iti unesti buzele cu ale mele si fulgii de zapada sa cada peste noi si...
-Copila mea iubita... eu vad ca suflarea ta paleste aici... lumea asta e prea rea pentru dragostea noastra... umbrele noastre se despart. Oare... oare asa vom ajunge si noi ? Umbre ale iubirii... doar umbre... asta se intampla cand visele... ah! Visele ... ele te ridica si tot ele te coboara ! Dar eu nu te voi lasa sa stai singura in lumina lunii si sa petreci singura secundele reci ale timpului... fragila asa cum esti... te vei risipi in cristale intr-o zi !
M-a cuprins un val de caldura deindata ce spusele lui s-au sfarsit... si pielea lui ce odata era rece acum era calda, iar gura lui imi sufla pe obrajii imbujorati mireasma dragostei adevarate.
-Hai cu mine...
-Vin.
M-a luat in brate ca pe o mireasa, dand la o parte, cu mana, lacrimile inghetate. Fericirea ne-a bucurat trupurile si amandoi surazand am plutit imbratisati deasupra norilor si deasupra tuturor fiintelor bune si rele, caci dragostea noastra e mai puternica decat orice paradis... decat orice lege a fizicii...
Noaptea... noaptea somnul ne are in grija lui fiindca visam acelasi vis... si anume raul cu atingerile lui salbatice... cum ne scalda dragostea... pasional cum ma dezmierti si ma saruti... In asternuturi albe ne regasim si ne si pierdem impreuna. Lumina soarelui ne incalzeste si ne trezesc cateva raze cantatoare cu voci de primavara... Iata dimineata !

( Rares Mihail Oprea - Urme de zapada )

Descantec de ploaie


Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei,
Ploile proaspete si plictisitoarele ploi fara sfirsit,
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Imi place sa ma tavalesc prin iarba lor alba, inalta,
Imi place sa le rup firele si sa umblu cu ele in dinti,
Sa ameteasca, privindu-ma astfel, barbatii.
Stiu ca-i urit sa spui Sint cea mai frumoasa femeie ,
E urit si poate nici nu e adevarat,
Dar lasa-ma atunci cind ploua,
Numai atunci cind ploua,
Sa rostesc magica formula Sint cea mai frumoasa femeie .
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca ploua
Si-mi sta bine cu franjurii ploii in par,
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vint
Si rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii,
Sint cea mai frumoasa femeie pentru ca tu
Esti departe plecat si eu te astept,
Sint cea mai frumoasa femeie si stiu sa astept
Si totusi astept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Si toti trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poti sa te-ndragostesti fulgerator,
Toti trecatorii sint indragostiti,
Si eu te astept.
Doar tu stii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile-dezlantuite femei...

( Ana Blandiana - Descantec de ploaie )

marți, 13 octombrie 2009

Fuga in doi



Hai sa fugim,
Pe drumul de fier
Pe langa cer
Sa ocolim norii
Cazatori si goi
In unghiuri drepte
Si moi
Hai sa fugim
Ca si cum
Ne-am da intr-un leagan
Urcand in fuga
Pentru-a cadea
Curand
Tinandu-ne de mana
Razand
Hai sa fugim
Printre frunzele
Intepenite si reci
Tacand.
Hai sa fugim
Cu pasi grabiti
Printre nori
Sa desenam
Tristeti in doi
Drumurile de fier
Cu lacrimi sa le luminam
Sa nu ratacim
Calea spre cer.

( Stefan Ovidiu - Hai sa fugim )

Picanterii


S-au adunat în sacul firii,
Fiorii dorului şi ai iubirii.
S-au strâns şi lacrimile nopţii,
Din visul prelungit al despărţirii.

S-au adunat şi timpul poat’să spună,
Că n-am închis un ochi o săptămână.
Iar lacrimile amare ce-au căzut,
Nu pot fi şterse cu-n sărut.

S-au adunat secvenţele iubirii,
Din prima clipă-a tresăririi,
Când dragostea... a încolţit,
Şi-a dat impulsul la iubit.

S-au adunat acolo şi regrete,
Nu pentru chef şi nici să se îmbete.
S-au adunat şi ele ca-ntre fete,
Ca să discute dorul... feţe, feţe.

S-au adunat şi clipele mărunte,
Să spună vrute şi nevrute,
Care acum sunt minunate,
Iar dorul nu vrea să le uite!

Şi filă după filă de amor,
Nici dorului nu-i fuse dor.
El doar ştia că dacă mor,
Mor nu de dor, mor de amor.

S-au adunat în sacul firii,
Fiorii dorului şi ai iubirii.
S-au strâns şi lacrimile nopţii,
Din visul prelungit al despărţirii.

( Gavrilescu Constantin-Nicolae - Taifas de iubire si dor )

luni, 12 octombrie 2009

Iarmaroc cu vrajitoare



Cu mâini subţiri,
Aproape străvezii,
A început să toarne
Picuri mari de gheaţă
Şi să prefacă inimi
În globuri de cristal.
...

Citea Micuţa Vrăjitoare
Şi visul din adânca noapte !

Cu părul negru-abanos,
Cu chipul dulce -
Înger...
Demon,
Mereu flămândă după noi iubiri.
Cânta, Micuţa Vrăjitoare,
Descântul gândului furat
Şi închidea iubiri
În picături de gheaţă,
În globuri de cristal.
...

Citea Micuţa Vrăjitoare
Simţirea nenăscută încă în pieptul sărmanului fugar.

Şi când dansa, nebuna,
La gât cu salba
Din globuri de cristal,
Ardea cu sânii ei fierbinţi
Acele, ciudate picături -
De vise, de gânduri,
De iubiri.

(Bucur-Sabau Laura - Micuta vrajitoare )

Imbratisare


Tăcerea mea
Se transforma într-o palma...
Rasfiram degetele,
Mi le pierdeam intre-ale tale...

O îmbraţişare de soapte ce n-au fost...

( Buliga Suzana - Imbratisare )

Fulgi de toamna


Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Caci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.

De-un semn in treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incat sa n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.

Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntalneste drag cu drag
Cum inima ta cere.

Dispar si cerul si pamant
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atarna de-un cuvant
Soptit pe jumatate.

Te urmareste saptamani
Un pas facut alene,
O dulce strangere de maini,
Un tremurat de gene.

Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atatea ori
Si noaptea totdeauna.

Caci scris a fost ca viata ta
De doru-i sa nu-ncapa,
Caci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa

( Mihai Eminescu - Ce este amorul?)

duminică, 11 octombrie 2009

Viziune


Când te-am iubit era atâta toamnă
Şi păru-ţi mirosea a mere coapte,
Îţi respiram în ziua aceea, doamnă,
Sărutul cald intersectat cu şoapte.

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Stele-ţi cădeau în tainice priviri,
Îţi mângâiam în ziua aceea, doamnă,
Cordul trezit de valuri şi simţiri.

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Din gări plecau pierdute trenuri,
Plângeau în ziua aceea, doamnă,
Îmbrăţişări ieşite printre sternuri.

Când te-am iubit era atâta toamnă
Şi-n gândul meu deschide-voi o nişă,
Să-nmormântez în ziua asta, doamnă,
Iubirea toamnei noastre... interzisă.

( Lorincz Iulian-Iuri - Iubire interzisa )

Plopii cu sot


Pe lânga plopii fara sot
Adesea am trecut;
Ma cunosteau vecinii totii –
Tu nu m-ai cunoscut.



La geamul tau ce stralucea
Privii atât de des;
O lume toata-ntelegea –
Tu nu m-ai înteles.



De câte ori am asteptat
O soapta de raspuns!
O zi din viata sa-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;



O ora sa fi fost amici,
Sa ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici,
O ora, si sa mor.



Dându-mi din ochiul tau senin
O raza dinadins,
In calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;



Ai fi trait în veci de veci
Si rânduri de vieti,
Cu ale tale brate reci
Inmarmureai maret,



Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zâne ce strabat
Din timpurile vechi.



Caci te iubeam cu ochi pagâni
Si plini de suferinti,
Ce mi-i lasara din batrâni
Parintii din parinti.



Azi nici macar îmi pare rau
Ca trec cu mult mai rar,
Ca cu tristeta capul tau
Se-ntoarce în zadar,



Caci azi le semeni tuturor
La umblet si la port,
Si te privesc nepasator
C-un rece ochi de mort.



Tu trebuia sa te cuprinzi
De acel farmec stânt,
Si noaptea candela s-aprinzi
Iubirii pe pamânt.

( Mihai Eminescu - Pe langa plopii fara sot )

Betie dulce



Beţie,
Eşti angor
Şi albă poezie,
Vârtej ce poartă-zbor
Minciuna şi adevărul
Şi cuib unde rănit
Se alină dorul;
Greu păcat
Lăsat
De Dumnezeu
Odată cu paharul,
Crâşma,
Crâşmăriţa
Căreia,
Cu mii de draci, i-aş săruta guriţa.
...........................................
Alcoolul, pic cu pic, mă toarnă-n lume
Un semizeu beţiv
Şi cu renume.
Doar înspre dimineaţă
Bodegile se-nchid
De sus, mă soarbe bolta-n gâtlejul ei avid.
Merg încet, pământul clătinând,
Cu capul în piept şi doar pentru mine
Încetişor cântând.
E chiară beată luna
Şi străluceşte bruma.
Întârziat, hoinar, inofensiv,
O javră de căţel îşi pierde urma,
Iar stele aţintesc spre el
Ochi spălăciţi şi reci,
Ca de beţiv.

( Petre Augustin - Betie )

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Le rêve d'une feuille


A cazut o frunza-n calea ta
Ratacind pe-a vantului aripa
Ai zarit-o si-n aceasi clipa
Ai strivit-o calcand peste ea


N-avea grai sa strige-n urma ta
Nici putere sa spuna cat o doare
Si-a ramas pierduta pe carare
Ploi si vant trecut-au peste ea

Statea lipita de pamant si se-ntreba
Ce-ar face daca vantul ar lua-o
Si-o clipa-n palma ta ar aseza-o
Dar a ramas acolo undeva


A cazut o frunza-n calea ta
Si cine stie cate-or sa mai cada
Dar n-ai sa stii nicicand
Si nu-ti va da prin gand
Ca prima frunza ce-a cazut ïn drumul tauuuuu…
Am fost euuuuuu…..

( Constantin Draghici - A cazut o frunza-n calea ta )

Miere de tei


Şi toamna-n calda-i miere


În lumea ta deschisă ca floarea de castan
în miezul toamnei lungi şi înmierite
cu pas uşúre intru / un profan

mi-e teamă că nu-s rugăciuni smerite îndeajuns
rostite în amurg
că ploile vor năvăli în burg
şi floarea ta o vor topi iubiri nesfinte

în lumea ta deschisă ca aripa ce-ntinde
o punte de zbor tandru / un curcubeu de zbor !
în lumea ta prea-buno ! păşesc încet
uşor
păzind cuvânt şi ceruri
de arsu-mi cânt / de dor

aşa-i şoptea iubitul / aşa visa iubita
şi toamna-n calda-i miere le îmbăia ursita

( Simona Lazar - Si toamna-n calda-i miere )

Gelozie


Daca nu te-as fi-ntalnit
absolut din intamplare,
tu pe altul orisicare
tot la fel l-ai fi iubit.

Daca nu-ti ieseam in drum
ai fi dat cu bucurie
altuia strain, nu mie
mangaierile de-acum.

Ai avea si vreun copil,
care poate: idiotul!
ar fi semanat in totul
cu-acel tata imbecil.

Dar asa ce lucru mare
ca-ntr-o zi te-am inalnit!
si sunt plin de bucurie
absolut din intamplare

( Gheorghe Toparceanu - Gelozie )

vineri, 9 octombrie 2009

Cresc amintirile..




Intr-un amurg, sunt ani de-atunci,mi-am zgariat
staruitor
in scoarta unui arbor- - numele --
¬cu slove mici, stangace si subtiri.
Azi am vazut din intamplare
cum slovele-au crescut din cale-afara ¬--uriase.

Asa iti tai si tu copilo numele
in inima-mi supusa
rnarunt, marunt, ca un strengar.
Si dupa ani
si ani de zile-1 vei gasi
cu slove-adanci si uriase.

( Lucian Blaga - Cresc amintirile )

joi, 8 octombrie 2009

Depasind limitele...



Tu esti tacerea credintelor mele
Pe care le risipesc si le adun din nou în mine,
Cu fiecare cuvant ce te cheama
Cu fiecare suras ce te-asteapta.
Tu esti un ochi deschis
Spre întunericul sufletului meu,
Sub ploapa caruia se zbat
Vonurile însangerate ale visurilor.
Tu esti poate însusi dragostea mea
Care crede numai în tine,
Limpezindu-si apele
În franturile surasului tau.
Îti port uneori pasii în priviri
Si surasul în joc de petale,
Îti darui zambete si-ti fur amintiri
Ascunse în soapte domoale.
Sunt zîmbet si lacrimi pe-acelasi obraz
Sunt ras si durere si vise,
Sunt pusa pe sotii si-s plina de haz
Si-s trista de genele-nchise
Sunt basmul frumos dorit de un copil
Sarutul furat la-ntamplare
Sunt scrisul stangaci în nopti de april
Sunt prima si ultima floare
Sunt mainile tale duioase si reci
Sunt noaptea ce n-o poti rosti
Sunt visul purtat în gand de-amandoi
Sunt miezul de noapte si norii de zi.
Eu sunt un zbor frant
O melodie de aripi neterminata,
Un pas descult pe o plaja fierbinte
Un zambet pierdut în rasul tau.
Eu sunt o scrisoare de dragoste
Deschisa dar niciodata citita,
O mana alunecand pe un pian
Într-o simfonie a cuvintelor nerostite.
Eu sunt o fereastra deschisa
Spre zborul viselor tale,
Dar geamurile mi-au înghetat fara rost
În ierni de asteptare.
Tu esti dimineata alba care-si lipeste
Trezirile reci si moi de geam,
Tresarindu-mi tacut în perdele
Stiind ca tu esti tot ce am.
Tu esti soarele cu fruntea fierbinte
Stinsa într-un apus de nedeslusit,
Rostagolindu-si visator chemarile
Spre alte chemari.
Tu esti cu ochii umezi
De surasul stelelor,
Ce tremura adanc de dureros în mine
Cand soaptele mele ti le daruiesc.
Tu esti noaptea cu iubiri necunoscute
De nimeni înaintea mea,
Care te stapanesc si pe care
Încerc îngenunchiat sa o aleg în cuvinte.
Tu esti primavara cu inimi înflorite
Rasfirand crengile de cais,
În fiecare fereastra
A ochilor mei înfrigurati care te asteapta.
Tu esti rasuflarea de foc
A macilor lui August,
Ce-mi îngenuncheaza furtunile
Cu tot atatea rasarituri pentru iubirea Ta.
Tu esti ploaia copacilor
În tremurul serii de toamna,
Si cantecul meu
Te leagana în brate mangaietoare.
Tu esti iarna cea pustie
Ce ma frange în fiecare despartire,
Cu ochi straini si plecari nedefinite
Spre tarmuri stinse de dor.
Tu esti lumina din fiecare floare a gradinii mele
Care se înfioara sub numele tau,
Si-si înalta miresmele
În sonoritatea alba a unei chemari.
Tu esti taria ce se ridica în copacii mei
Si le înfloreste crengile,
În ciorchini grei de culoare
Cu un zambet copilaresc.
Tu esti cerul meu senin
Spre care-mi întorc cu dragoste privirile,
În fiecare noapte cand caut raspuns întrebarilor mele
Dincolo de farama de luna oprita în geam.
Tu esti pasul nehotarat
Al strazilor mele înfrigurate,
Din diminetile cand te asteptam
Cu aripi înaltate în zbor si ochii înlacrimati de durere
Te iubesc cum iubesc diminetile
Pure si adevarate care-mi urca-n vine,
Ca un cantec închis în trupul meu
Ce se aude mereu de dorul tau.
Te iubesc cum iubesc florile
Ce-si înalta culoarea sub ochii,
Unui albastru imens
Si greu de stralucire.
Te iubesc cum iubesc cerul
Sprijinit pe fruntile noastre,
Ca un cantec urias de maine
Ce ne uneste visurile.
Ma întreb de-i cu putinta
Ca tu sa ma iubesti
O ! Tu cea cu ochii verzulii
Atat de limpezi si frumosi.

( George Sovu - Declaratie de dragoste )

Behind the mask



Hai să rămânem dincolo de adevăr
Să ne scăldăm in minciună
Aşa nu vom mai simţi spinii iubirii
Pătrunzându-ne dureros în carne.
Hai să ne prefacem veseli
Vom fi ca şi un furuncul bine ascuns sub piele.
Vom râde în loc să plângem
Doar aşa ne vom trăi viaţa
Aşa cum am fi dorit-o.
Am să mă prefac că nu te iubesc
Te voi privi ca şi cum ai fi o
Umbră târzie care se prelinge din tine
Aşa nu vom mai murdări pământul
ne vom păstra curaţi
Pentru ceasul atât de dureros
al mărturisirii adevărului.

( Valeria Tamas - Hai sa ramanem dincolo de adevar )

miercuri, 7 octombrie 2009

Capricii



pe buze
am aşternut
picătura
sufletului
de-o clipă
când amintirile năvălesc
bezmetice
ca o primăvară
capricioasă
“mi-e dor”
………….
bucurie
peste
sufletul
ud!

( Maia Rizescu - Primavara capricioasa )