sâmbătă, 25 februarie 2012

Povesti



Deschid pumnii şi poveştile o iau la goană, fericite şi libere.
Deschid ochii şi din mijlocul lor îmi zâmbeşti tu.
Parcă erai mai aproape, îmi zic.
Sunt prea obosită să-mi aduc acasă poveştile.
Nici până la tine nu pot ajunge şi-ţi fac semn,
un semn discret cu arătătorul de la mâna dreaptă.
Mi se pare că-l vezi, pentru o clipă am chiar certitudinea
că te-ai desprins de tine, că mă cauţi, mă urmăreşti.
Apoi aud ca prin vis cum îmi spui că poveştile mele sunt încă tinere,
nu le poţi lăsa singure,
altfel, ce fel de paznic ai fi?
Îţi dau dreptate. Uşa
se închide simplu în urma mea.
Sau poate ai suflat tu?
Poate mă aperi şi pe mine?
Nu înţeleg nimic. Nu înţeleg
Nici de unde a căzut peste lume atâta neînţelegere.
N-ar fi trebuit să deschid pumnul, îmi zic.
Undeva se aude un ceas.
Tac.

( Alina Dora Toma - Povesti )

sâmbătă, 18 februarie 2012

O să te muşc de umeri până îţi va da soarele



pe masă au rămas câteva discuri de pâine
şi două petale de crizantemă căzute din ochiul lui shiva
dacă le-aş pune pe gramofonul bunicii
ţi-ar ademeni glasul pe geam
iar vocalele tale prelungi i-ar şterge praful lăsat de umbre

o să caut prin pod paleta veche şi culorile
ca să înmoi cu ulei pe o pânză ostiile nărăvaşe ale toamnei
ne vom ţine de mână păşind prin mireasma lor
ca nişte matadori ce le înfig curcubeul în greabăn

în cana de lemn o să pui lingurele
în vârful lor cercurile de grâu ca nişte aureole de sfinţi
vor arde la rădăcina speranţei

între noi se ridică un abur complice şi proaspăt de cafea citadină
boabele ei sunt pârjolite de arşita betonului
snopul de linguri bate darabana în ulceaua de lut din bucătărie
dincolo de fereastră oraşul îşi întinde oasele adulmecând răsăritul
în ceaşca asta tu ai putea fi clavicula umărului meu stâng
lumea este un zaţ într-o ceaşcă mai mare în care uneori tu apari
aidoma unei dâre albe care se întinde
scară invizibilă pe meterezele-i de porţelan

trasăm împreună o linie care desparte prezentul
între vara cu piept de fată mare
cu o vioară în spate ca o tolbă plină de săgeţi verzi
şi ziua aceasta ce-şi scoate floarea-soarelui la mezat
am putea să o răscumpărăm
apoi ţintuind-o în colbul lunii
să o frângem ca pe o franzelă cu patru armăsari
răstignind frumuseţea ce ar sătura gurile flamânde ale roţilor

te simt deasupra mea învârtind osiile unei constelaţii
sunt un trup incomplet fără tine draga mea!
să ne ascundem sub fân într-o căruţă ce râvneşte asfaltul citadelei!
iar petalele de crizantemă ascunse în sân
de privirile funcţionarilor grăbiţi
la întâlnirea cu prima chenzină
vor şterge suav ultimul vinil
al patefonului din memoria mansardelor

( Laurentiu Belizan - O să te muşc de umeri până îţi va da soarele )

marți, 14 februarie 2012

Fericirea se ascunde..


fericirea se ascunde
printre buzunarele sufletului
o cauti mirat stii ca e acolo
e un joc nesfarsit
de-a v-ati ascunselea

degetele ating suveniruri
intalnirea
garoafa sangerie
buzele inspaimantate de iminenta unui sarut
ziua in care te-ai impiedicat 
de tine insuti
(o cicatrice pulseaza dureros
pe tampla dreapta )

ai murit  pe jumatate
te-ai abandonat temporar
pentru a te reintalni prin carciumi
ametit de ganduri seci
si de propriile fumuri

fericirea se ascunde
prin buzunarele sufletului
atat de aproape 
atat de departe

jocul continua


( Cristian Lisandru - Fericire )

 

duminică, 12 februarie 2012

Hei, s-a facut dimineata!





În ziua a paisprezecea am pornit în căutarea centrului pământului

eram doar o copilă şi boţeam cuvinte
scrijeleam peretele odăii albastru-furtună cu unghia
îmi îngropam degetele în paginile cărţii cu gust de vopsea
prin fereastra mică un nor căpăta pe rând forme bizare
spinarea unei pisici albe
barba deasă a unui mag
sforile unei păpuşi-copac mânuite cu măiestrie

ieri am simţit mirosul crinilor sălbatici pe tâmplele tale
ştiam că-mi vei aduce o salbă de dantelă veche
şi mărgele aurii
am aripi la capătul silabelor acestea mi-am dorit nespus
să adorm un somn fără vise să păşesc
la marginea zidurilor care mă înspăimântă
să-mi bat frica pe umăr
hei s-a făcut dimineaţă mi-eşti ca întunericul prin vene
ultim

iubesc toţi bărbaţii femeilor triste de pe strada cudouănume
în nopţile cu lună plină
sunt sora ta geamănă vânătoareo de stele şi port
binecuvântat surâsul tău deasupra inimii
ziua cea sfântă duminica lui azi 
( Alina Emandi -Vanatoarea de stele )

duminică, 5 februarie 2012

De cu zori





Prin somn, lumina unui vis
Tresare-n zambet paradis
Trec clipe mari cu pasi enormi
E de cu zori.Mai dormi, mai dormi

Mai dormi un pic pana ce marea
Isi schimba cantul si culoarea
Si pescarusii pe catarg
Cu limpeziri sosesc din larg.

Mai dormi putin pana ce plopii
Isi vor scutura de plans toti stropii
Si n-or mai sti vreo lacrimare
Spre cat ne fi-va departare

Mai dormi pana ce vantu-aduna
Vreo doua aripi de furtuna
Si cuib de dragoste ne face
Seninu-n ele sa se joace

Pana ce eu voi presara
Fiori de drag in calea ta
Si n-oi mai sti cu cat iubit
Ti-am pregatit acest trezit.

Pe-acest frumos sfarsit de noapte
Eu sunt de tine doua soapte
Ca-ntr-o vecie de splendori
Sa-ti spun: "mai dormi, e de cu zori!" 
( Benone Burtescu - De cu zori )

sâmbătă, 4 februarie 2012

Iarna stelele


Iarna stelele
Sunt atat de departe,
Ca nu poti sa le vezi
Prin singuratate.
Iarna marile
Sunt atat de straine,
Ca nici cursul izvoarelor
Nu li se cuvine.
Iarna mortii 
Sunt atat de reci,
Ca ingheata pamantul
Emisferei de veci.

( Ana Blandiana - Iarna stelele )