Cred

Acolo unde cred că eşti
Nici trenurile nu străbat
Acolo ca de sticlă par
Pădurile de brad brumat.

Tot mai departe simţi şi taci
Adăugat la rest mereu
Şi nu mai pot înainta
Decât pierzându-mă şi eu.

Cum ninge alb, e orice drum
Şi alb respiră-ntregul timp
Nici nu te-aş recunoaşte-acum
Desperecheat şi fără nimb.

Mi-e milă şi să-mi amintesc
Dar nici să uit nu mă îndur
Câtă părere-i în destin
Câtă greşeală-i împrejur.

Cu degete de frig adun
Ca sub un şal înzăpezind
Sufletul nostru încă bun
Mişcarea lui către argint.

Cum ninge, nu s-ar mai opri
Şi fi-vor brazii îngrădiţi
Acolo unde cred că eşti
Printre barbari meteoriţi.

În fiecare an aştept
Să ningă, să te pot vedea
Dacă priveşti, dacă asculţi
Dacă mai înţelegi ceva.

( Constanta Buzea - Acolo unde cred ca esti )

Adiere

La început înveti sa râzi,
Apoi înveti sa mergi,
Curând eşti chiar un calareţ
Şi-apoi poţi chiar sa zbori
Chiar ai putea dansa
La umbra unui gând ascuns .

Dar vânturi mici
Se transforma în vânturi mari
Iar vânturi mari
In gânduri si mai mari
Şi-apoi un ceas de ploi
Dǎrâmǎ totul.

Te agǎţi de culmea
Ultimului glas
Venit din sâmburele unui mar
Şi-apoi poţi iar sa zbori,
Poţi iar sa-noţi,
Poţi iar sa crezi,
Adormi zâmbind,
Dar…
Iarǎşi te trezeşti visând
Iar existenţa insǎşi
Nu-i decat o culme-a unui gând,
E aripa acelui zbor!

( Tesila Marius Marian - Adeire de gand )