Exposed

Daca vrei sa te iubesc uraste-ma sincer
Loveste-ma, minte-ma, huleste-ma,
Cauta-ma, gaseste-ma, pierde-ma,
Injura-ma, scrie-mi pe coapse blesteme
Toarna-mi in cafeaua de dimineata otrava,
Scalda-ma-n vin si cand incepe sa-mi placa ineaca-ma,
Reanimeaza-ma cu respiratie gura la gura
Vorbeste-mi in limba fiarelor, saruta-ma cu limba ingerilor
Atinge-ma prin somn, prin vis, prin camasa de noapte
Trezeste-ma din somn cu focuri de arma,
Spune-mi povesti nenuritoare ca s-adorm
Scrie-mi poeme obscene si siropoase
Deseneaza-mi rasuflarea in carbune
Incarca-ma cu electricitatea ta, fa-ma sa explodez
Imbraca-ma-n sarma ghimpata
Croseteaza-mi dorintele, arunca-mi spaimele pe fereastra
Rastalmaceste-mi cosmarurile, spune-mi ca sunt idioata
Lasa-mi la usa pachete cu bombe artizanale
Zdrobeste-mi timpanele cu alarme de noapte
Trimite-mi anonim scrisori de amenintare,
Inveleste-ma in asternuturi de gheata
Fa-mi cadou pungi cu gunoaie,
Adu-mi flori smulse de prin parcuri,
Pune-mi in par margele culese din santuri
Umileste-ma, striveste-ma, cauta-mi nod in papura
Calca-ma in picioare, fa-ma tandari
Recompune-ma la loc din coiburi
Daca vrei sa te iubesc fa-mi orice
Numai sa nu pleci, nu ma lasa singura
Pe-o insula pustie in mijlocul oceanului
Tacerii tale…

( Ilinca Bernea - Uraste-ma sincer! )

Raze

"Ce n-ar da un mort în groapă pentr-un răsărit de lună!"
Ai zis tu, şi eu atuncea, când pe-a dorului aripe
Duşi de-al iubirei farmec, – privind cerul împreună –
Noi visam eternitate în durata unei clipe.

"Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de rază"
Ce din lună se coboară şi pământul îl atinge;
Să mai simtă încă-o dată fruntea că i-o luminează
Şi că-n pieptul său viaţa cu căldură să răsfrânge!

Sigur, noi credeam că dânsul ar schimba cu bucurie
A sa linişte eternă, pacea lui nestrămutată
Pentr-o rază de la lună, pentr-o dulce nebunie,
Pentr-o clipă de iubire din viaţa de-altă-dată.

...............................................
( Veronica Micle - Raze de luna )

Imbracata in fosnete

Teiul
Nu are o geometrie fixă
Ci un fel de turbare lină
Curgând pe dos decât mine
Întorcându-se din înalt întru tihnă

Şi

Îmi iau ochii şi-i îngrop,
Urechile le-ascund în iarbă
De dragul fugii de tine
Reinventez totul în grabă
Dar nu e timp, e târziu –
Ştiu, eşti îmbrăcată în foşnete
Te dai dezbrăcării în tei
Şi mă alungi cu trosnete

Ce ai
Nu e de dat,
Nici de furat
Nici măcar de mâncat
Sau de căţărat

E doar
Ce ai tu de Tei
Şi doar tu ştii să te bei
Şi arunci înapoi epitete
De parc-aş fi dat cu pietre
Şi mă zburleşti verde
De parcă m-ai crede
Că nu sunt doar vânt,
Îţi sunt legământ
De turbare lină
Din înalt întru tihnă…

Iubesc
Tot
Ce ai tu de Tei
Îmi iau o ceaşcă,
Tu vrei?


( Victor Potra- Ceai de tei )