duminică, 9 mai 2010

Astept nelinistita-o adiere



Te înalţi, sub ochii mei, precum o frunză
Şi nu-ndrăznesc să urmăresc a ta cădere,
Aştept neliniştită-o adiere
În ochii-mi te înalţi precum o frunză.


Şi inima se-mbată-n duioşie
Privirea ta adesea mă străpunge,
Te înalţi sub ochii mei precum o frunză
Şi aştept neliniştită-o adiere.

( Manta Alexandra Gabriela - Mangaiere )

Legenda lacramioarei




I

In rai nici o minune placuta nu lipsea.
Vazduhul lin, racoare, a crini amirosea,

Caci albele potire in veci tot inflorite
Scoteau din a lor sanuri arome nesfarsite.

Lumina era moale si-ndemnatoare soptii.
Nici noaptea urma zilei, nici ziua urma noptii.

Prin arbori cantau pasari, prin aer zburau ingeri,
Si nu gaseau rasunet in el a lumii plangeri;

Caci scris era pe ceruri, pe frunze si pe unde:
"Nici umbra de durere aice nu patrunde".

Pe maluri verzi, frumoase, de rauri limpezite,
Stau sufletele blande, iubinde, fericite,

Gustand in linistire cereasca veselie
Ce-n fiecare clipa cuprinde-o vecinicie.

Dulce-adapost de pace, gradina-ncantatoare...
Avea orice minune, dar ii lipsea o floare.

II

Si iata ca soseste un oaspe de pe lume,
Un suflet alb si tanar pe-un nor de dulci parfume;

Iar sufletele toate ii ies lui inainte,
Primindu-1 cu zambire, cu gingase cuvinte,

Si-i zic: "In raiul nostru bine-ai sosit, copile!
Curand plecasi din viata! Nu plangi a tale zile?"

"Nu, caci am dat o clipa de viata trecatoare
Pe alta mai ferice si-n veci nepieritoare."

"Si nu ti-e dor acuma de lumea pamanteasca?"
"Nu, caci mai mult imi place intinderea cereasca."

"Cum? Nu lasi nici o jale pe urma ta duioasa?"
"Ah! las o mama scumpa, o mama dragastoasa
Si vecinic dupa dansa voi plange cu durere!"

Zicand, copilul plange, lipsit de mangaiere,
Si lacrimile-i calde se schimba-n lacrimioare.

De-atunci nu mai e lipsa in rai de nici o floare! 


( Vasile Alecsandri - Legenda lacramioarei )

Sunt umbra ta



Sunt umbra ta... şi te urmez de când
Lumina te-a scăldat întâia oară
Cu-aceeaşi certitudine precară,
De salt între "acum" şi..."pe curând".

Sunt umbra ta şi te urmez spre seară
Dar umbrele nasc umbre strecurând
Dorul prin dor... şi ne topim arzând -
Îngemănate lumânări de ceară.

Sunt umbra ta şi te urmez supus,
Cu fiecare răsărit de soare,
Până şi-n golul umbrei interpus
Ca un sigiliu sec, de încifrare

A tainei tale care m-a sedus
Să-nşirui lumea : urme pe-o cărare...


( Adrian Erbiceanu - Sunt umbra ta )

Odinioara. Povesti.



Odinioara un gand mare,
Azi frunze si nimic mai sus,
Iar umbrele din larga zare,
Traiesc si parca iarasi nu-s.

Te prinzi in gand cu nemurirea,
Si-alergi in limpezimi de ape,
Cu negre dungi precum e firea,
Din ghiata cuburi sa ne crape.

Trec anii in lacas de mit,
Si din adincuri spulberate,
Idei stau astazi aruncate,
In ganduri reci de dolomit.

Te chem si-ti spun, dulceata roza,
Si candizi noi sa fim in veci,
Petale-n franjuri de mimoza,
Cu aripi lungi de lilieci.


( Gheorghe Puzdreac- Odinioara )