În pat de flori m-ai asezat, Tu, Doamne
Si ursitoarele mi le-ai trimis
Sa-mi cânte-n cor, cu glas de xilofoane,
Poemul vietii ce târziu l-am scris.
Mi-ai dat în grija-mplinirile iubirii
Ce nu le-am întâlnit nicicând în viata,
Mi-ai pus pe umeri balanta patimirii,
Mi-ai masurat durerea în prefata.
Cuprinsul mi l-ai dat ca sa-l traiesc,
Speranta, ca pe-o dulce alinare,
Placerea-n versuri sa mi-o oglindesc,
Rasplata, doar în viata viitoare.
Sfârsitul, un manunchi de flori alese
Cu dragoste, de cei ce ma-nconjoara,
Ce nu vor fi pe-acest pamânt culese,
Caci nu voi învia a doua oara.
( Valeria Pintea - Ursitoare )
