Mesagerul inimii catre minte

Ma surprindea adesea anotimpul
stand la rascrucea sufletului meu
si urmarind, cu ochii-n patru, timpul
ca pe-un vanat superb. Si-am vrut mereu
sa-mi cada viu in plasa de matase,
sa mi-l domesticesc, sa-l am captiv,
la mine in gradina. Ziduri groase
mi l-ar fi-mprejmuit definitiv.
L-as fi-nvatat sa stea in doua labe,
sa sara cu tertipuri si dracii.
Ceasornicul cu cifrele-i arabe
si calendarele cu file vii
le-as fi avut atunci la indemana
si, ager, degetu-mi aratator
s-ar fi trezit ca minutaru-l mana,
cum vrea, inspre trecut sau viitor.
Dar timpul imi scapa din maini. Se pare
ca nu in mine isi gasea ecou,
nu eu eram printre eroii care
puteau sa-l faca creator si nou -
Eu mai credeam in Feti Frumosi din basme
si mai visam la codrul romanesc.
Dar printre vechi legende si fantasme
eu am vazut cum oamenii scrasnesc.
Eu am vazut istoria cum plange
in cimitirul cu trei pruni batrani,
cum suferinta-n ochi i se frange,
cum flori de purpura ii cad din maini.

( Alexandru Andritoiu - Timpul )