joi, 25 martie 2010

Ravasit



noi am fost amanţii ne/buni ai secolului 21.dorinţa ta era pentru mine o lege morală şi nu, nu am încălcat niciodată înţelegerea asta din sms-ul în care mi-ai scris „dacă te îndrăgosteşti de mine te omor” ..poate de aceea scriam poeme atât de sumbre, cu morminte, coşciuge, cadavre, pentru că eram insuportabil de vie. dorinţa era pe atunci, ca o hrană şi te devoram zilnic, iubitule, în extraporţii cu multă sare şi mult mult piper.
mă ustura limba, dar nu nu puteam să îţi spun ce delicios îmi păreai, mai ales când simţeam, ah, cum te înfurii şi-mi reproşezi pe un ton literat că te dezbrac în poeme şi ţi-o trag always on top. erai un amant adorabil,e drept şi nu te-aş fi abandonat niciodată, dacă tu nu m-ai fi tras în piept ca pe un joint, spunându-mi că eşti praf şi pulbere.


monşer, iubirea dă întotdeauna cu rest & fracţiunea de zecimală o-mpărţim periodic la doi.


( Mirela Lungu - Amantii ne/buni ai secolului 21 )

Gandul meu




Cu gandul meu zburand spre tine
Am alungat din asteptare,
Trecutul care nu mai vine,
Si am pierdut ce nu mai are.

Te chem in noptile vegherii,
Faptura ta e langa mine
Priveam la Pestera Muierii
Un vis frumos printre ruine.

Prvirea-ti joasa spre Coloana,
Ce un Brancusi cu buna stare,
Aduce fumul de havana
In stravezii miresme rare.

Ce am facut si ce voi face,
In ochii marginiti de perle,
Am fost cuprins de carapace
Si-s tintuit tril de mierle.

Usor in pragul diminetii,
Te port in sufletu-mi deplin,
In valul singurat al cetii
Ma ratacesc cu gand sublim.

Tratezi subiectul dinspre lume,
Si tot in lume te asterni,
Prin vanturi searbede in glume,
Tresar in puful unei perni.

Va trebui sa prind rabdarea
Si s-o intorc in adevar,
Esti ca si muntele ori marea
In umbra scrinului de par.


( Gheorghe Puzdreac - Gandul meu )

Imi pari cunoscut, straine..



îmi pari cunoscut, străine
parcă ţi-ai mai rătăcit în mine odată turmele
ce vremuri, străine, ploua
ne căutam cuiburi
ghimpii ni se înfigeau în cuvinte
purtam pelerine de vânt, degeaba
mâna ta îmi trecea prin inimă
tu spuneai, uite aici am să adun câteva nuiele
să dorm pentru un timp
speriată ridicam din umeri
un virus obositor, cotrobăiai prin vene
am făcut febră, îţi aminteşti, străine
aveai palmele pline de nisip
întrebările picurau pe trup
atunci am murit prima oară
şi ce-am mai alergat pe miriştea udă
tălpile nu le simţeam
râdeam şi înnoptam pe rând unul în celălalt


( Carmen Manuela  Macelaru - Iti amintesti, straine...)