Dor de duca

De cînd ştie lumea-ntreagă
Că-mi eşti dragă,
Tu tot plîngi şi plîngi mereu,
Ş-al tău plîns să plec îmi zice,
Şi ferice
Să te duc unde ştiu eu.

Să te duc acolo unde
Nu pătrunde
Nici un glas de pe pămînt,
Să trăim în fericire
Şi-n iubire
Dulce trai sub cerul sfînt.

Haide, tu vei fi Ileana
Cosinzeana,
Mîndra zînă din poveşti,
Şi eu, Făt-Frumos. Fecioară,
Haide, zboară,
Haide, dacă mă iubeşti.

( Alexandru Vlahuta - Dor de duca )

Asteapta-ma!

Cand te vei fi nascut a doua oara
Sa-ti amintesti de mine,doar atat!
Eu m-am nascut un rasarit de seara,
Tu dulce glas de clopot,vis,cuvant ...

Fantana lacrimilor mele coapte
In palma ta concava a ramas ...
Eu ratacesc in vise si in noapte
Si sa te strig,de mult nu mai am glas .

Hai vino si asteapta-ma in clipa
Dintre "a fi" si "a nu fi"!Te chem...
Acolo-s eu si s-a golit clepsidra
De teama,de durere,de blestem.

A ta voi fi,raspantia te-asteapta
Cu urme moi sa-i adancesti credinta ...
Iubirea mea pe tine te recheama ,
A ta voi fi de-acum cu toata fiinta .

( Nicolae Rodica Nicoleta - Asteapta-ma! )

Fugara Tarului

Din tot ce-i fugar si nimic nu-i altfel -culege prin senzatii esente si intensitati.Unde sa cauti realul? N-ai unde. Doar in gama emotiilor.Ce nu se ridica la ele e ca si cum n-ar fi.Un univers neutru e mai absent decit unul fictiv.Numai artistul face lumea prezenta si numai expresia salveaza lucrurile din irealitatea lor fatala.
Din ce-ai trait, ce retii?Bucuriile si durerile fara nume- dar carora le-ai gasit unul.
Viata nu tine decit durata fiorurilor noastre.In afara de ele ea-i pulbere vitala.
Ce vezi, ridica la rangul de vedenie;ce auzi, la nivelul muzicii.Caci:in sine, nimic nu este.Vibratiile noastre constituiesc lumea;destinderile simturilor, pauzele ei.(...)Realitatea e aparenta solidificata.
Zbuciumul negativ al carnii, protestele biblice ale singelui, icoana mortii imediate si vraja dezastruoasa a bolii- palesc in fata deznadejdii ce emana din splendorile lumii.Si de mi-as aminti durerea cea mai precisa si mai sfredelitoare, si cea mai sigura innebunire a materiei supusa eului, ele sint sterse fata de chinul extatic al impodobirilor terestre.Cind singur in munti sau in mari, in taceri calmesau sonore sub brazi nostalgici sau palmieri imanenti, simturile se ridicau cu lumea deasupra timpulu, fericirea de-a fi in frumusete si siguranta de-a o pierde in timp ma sfisiau crunt, ca peisajul se risipea in substanta echivoca si sublima a unei nemingiiate admiratii.Numai uritenia e nedureroasa.(...)
De-ai vazut un migdal inflorit inflorit scuturindu-se blind sub insinuarile brizei si cerul iremediabil sudic scoborit intre ramurile lui, ca ochiul sa nu inchipuie altceva deasupra infloririi imediate- atunci te-ai scuturat si tu de clipe, ca sa cazi mai amarnic in deserturile vremii.(...)Splendorile lumii m-au junghiat mai aspru ca furiile carnii, si-am singerat in fericiri mai rau ca-n deznadejdi.

Rosturi exista numai in aparentele pentru care ai vrea sa mori...Vor lua petalele locul ideilor?

( Emil Cioran - Din tot ce-i fugar )

Lilieci de balta

Mă pierd în mine şi în cugetări prea tulburi,
Fire şi noduri amestecând destine,
Fără rost încerc să mă desprind de gânduri
Ce mă împletesc mereu, în somn, cu tine.

Departe îmi par munţii cu frunţile în nori,
Departe pare marea cu valuri de argint,
Cu frământarea lumii căzută peste noi,
Aproape doar pe tine, stigmata mea, te simt.

Mă pierd în tine şi în lucruri prea mărunte,
Printre nelinişti, demult mi s-a stins nimbul;
Aş vrea stânca lui Sisif să o urc pe munte,
Sau pe Golgota, crucea, răstignindu-mi timpul.

Mi-am semănat în suflet crud izvor de lacrimi,
Căci numai prin durere viaţa am simţit,
Iar ochii visători, încărunţiţi de patimi,
De tine se vor rupe, privind spre asfinţit.

( Ilie Bogdan Alexandru - Renegare )