Praval peste tine padurea: Adio, adica ramai

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva s-a-ntâmplat.

Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.

Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.

Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.

Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.

Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.

Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.

Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.

( Adrian Paunescu - Totusi, iubirea )

Demon

Sublim intinsa pe un suflet alb
Se rasfrange ca-ntunericul in ziua,
Tentatia vesteda de-atata viata prihanita.

Ea cu ghearele patrunde-n suflet,
Cu dintii musca-n inima,
Cu ochii-i cruzi priveste
Cum albul suflet treptat se innegreste.

Si eu stau,
Asa de linistita
Si ei stau asa de linistiti...
Numai o uracioasa cioara se zbate
Graind un adevar pe care noi,
Intelegandu-l
Stam. 

 

 

( Pitrop Beatrice - Tentatii )

Taina

Tu imbraci haina dupa haina

Si mim devin , infrigurata.

Mai ca-mi doresc sa-mi fii o taina

Sa te descopar alta data..

Constiinta

Stai.
Să stăm din veşnicie o clipă
Doar pentru noi
Ca să ne vindecam .
Noi,
Două imperfecţiuni calatoare prin suferinţă.
Noi,
Doi suferinzi de nepotrivire
Şi de idei şi de vis şi de patimi.
Noi,
Vizionari ai netrăirii.
Să stăm din imensitate un strop.
Sa regăsim cuvintul.




Lasă-mă.
Lasă-mă sa-ti mângâi iubirea zvâcnindă de febră,
Să te vindec de viaţa, de moarte, de tine.
Azi vreau sa fiu inima ta.
Ia-ti viaţa din mine si-ascultă-mi liniştea
Ce creşte in tine ca o lumină.


Simte-mă si cuprinde-mă si uita de mine
Pâna la suferinţa dintâi.
căci eu exist ca să trăieşti şi ca să ştii că mori...
Acum adio. Să nu urli când n-ai să mă mai simţi.
Eu doar apar sporadic să-ţi spun că exişti.
O clipă-n veşnicie,
Un strop in infinit.
Ai grija.

( Crizantema Mironeanu - Constiinta )

Frunza verde de albastru

unde sunt lăsatele perdele,
timpul când o strângere de mâini
se îngemăna cu alte cele
şi culegeam săruturi din fântâni?

unde e duminica de taină
şi de vifor pur scăldat în râs,
când îmi lepădam tăcuta haină
şi plecam nehotărâţi spre vis?

unde sunt azi crinii cu parfumuri,
zâmbetul tău vag, misterios,
praful de pe-acele ştiute drumuri,
ochiul tău albastru de frumos? 

 ( Ioan Ivascu - Poem delicat )