Planeta

Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie.
Amintirea întâmplărilor mele
vine din viitor, nu din trecut.
Deci spun: se vor dărâma mari frânghii de ploaie
prin aerul umed care ne-a-nfăşurat
înserările.

Inimă, inimă, planetă misterioasă,
suflete, suflete, aer prin care se-apropie
imaginile tale tandre, puţin fluturate
de respiraţia mea.

Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie,
aniversarea pietrelor de căldărăm în care
potcoava lunii va izbi, când voi trece ridicat în să
aniversarea bicicletelor rezemate de zid, aniversarea
numerelor de licean purtate la mânecă,
aniversarea tuturor vorbelor care
ţin în dinţii literelor
dorinţele, dragostea…

Inimă, inimă, planetă misterioasă
pe care mi-ar fi plăcut să trăiesc şi să mor.

( Nichita Stanescu - Frunzisuri )

Victoria unei raze

Fereşte-te să ai dreptate
Când eşti îndrăgostit!
Mai bine să ai umbră,
mai bine să ai rază,
mai bine să ai lacrimă,
mai bine să ai orice altceva!
Un om îndrăgostit când are dreptate
E un om singur,
Numai tristeţea are dreptate.
Tu, mai bine să ai bolovani,
mai bine să ai vulturi,
mai bine să ai albul zăpezii!

( Nichita Stanescu - Acelasi gand )

Vapaia

beau flacăra iubirii dintr-un potir de carne
când sângele-n văpaie rapid s-a prefăcut
şi braţul tău apucă plăcerea-mi s-o răstoarne
într-un decor de corpuri demonic şi zăcut
e cald iubito... fruntea mi-e un văzduh de ceară
cu păsări de cenuşă ce se înalţă-n gol
când vremea ne asmute şi calmă ne strecoară
prin găurile negre din Univers şi sol
de mi-ar surâde luna stând beat la tine-n poală
sau de-ar trosni o venă în mii de rădăcini
m-oi arunca în versul ce licăre-a cerneală
şi voi urca spre ceruri buchetele-mi de spini
grămezile uitării spre viitor ne poartă
lăsând în urmă viaţa şi aura-i deşartă

( Ionut Popa - Beau flacara iubirii )