Inainte si dupa

 

  

nu mă recunosc decât cu tine de mână plimbările noastre ridicau zăpezile de o parte şi de alta a drumului mâna ta îmi atingea buzele

tremuram amândoi atunci am văzut pentru prima oară flori de gheaţă mă învârteai în mijlocul străzii oamenii zâmbeau îşi trăgeau viaţa din noi

iubirea mea este un glob de sticlă pe care trebuie să îl întorci invers să îl scuturi bine aerul e roditor plutesc fulgii dar nici unul nu se mai aşterne aşa cum ne-ar fi fost

nu ştiu cum să îţi povestesc toate astea
juliturile din genunchi spartul geamurilor frigul semnele că ai crescut din coapsa mea că am crescut din cicatricele tale

sunt o rană pe care nu înţeleg cum să o mai ascund


 

( Elis Ioan - Timpul meu se masoara inainte si dupa tine ca dupa Hristos )