Ratacita

Pierdut-am drumul către tine
tot căutându-te în van.
Aceleaşi nopţi când somn nu vine
mai pribegesc spre alt liman.

Se schimbă lacrimile-n sare,
se zbate gândul în pelin;
culorile-amurgesc în mare
când adevărul nu-i în vin.

Pecetluiesc corăbii visul,
catarge se întind la cer
nebănuind că paradisul
i-ascuns în lacrima ce-ţi cer.

Sărută vântul răni de dor
spre-albastre zări iar alergând.
Pe buze macii roşii mor
între tăcere şi... cuvant. 

( Lelia Mossora - Intre tacere si cuvant )

Mereu insetata

Vine un timp
al tăcerii…
Vine un timp
când izvoarele
se întorc în matcă…

Vine un timp
când stelele cad
roi
de pe cer
vestind sfârşitul începutului…

Vine un timp
pentru trezirea din vis…
Dintr-un vis ce se voia
realitate.

Vine un timp
când doi
înseamna doar
fiecare departe…
departe…

Vine un timp
când florile mor,
când parfumul lor nu mai este acelaşi.

Vine un timp
pentru toate,
dar nu şi pentru
NOI…

Vine un timp în care
tristeţea seacă toate lacrimile
neplânse încă…

Vine un timp al adevărului
atât de crud
încât verdele frunzelor îl absoarbe...
prin toţi porii…

Vine un timp
când cad măştile
şi suntem
iar
noi,
cei
trişti
şi goi…

mai goi cu acele câteva clipe
de fericire furată,
minţită,
înşelată,
sperând…în fantasme…

Tu esti fata morgana…

Niciodată nu te voi putea atinge…

Niciodată nu voi bea apa
sufletului tău
de care îmi este atât de sete…

Niciodată…..

( Lelia Mossora  - Vine un timp )