Inegalitate

un taler
aluneca mereu spre sus...
atingea fruntea norilor,
rostind în neştire
despre faptul divers numit:
iubire...

reporter încercat,
celălalt taler,
aştepta tăcut,
cu palmele căuş
să adune stropii
din frământările literelor-
neliniştite copile
în pleoapele inimii,
aşternute într-o doară,
pe metalul rece,
pentru o analiză completă
a geometriei
inimaginabil de fine
a florii...vieţii...

interior din interior
expus indecent exteriorului...

dar logica învinge mereu...
nu?

adevărul nu există.

doar în ochii celor
ce-şi cred vorbelor sunetul
unic,
pare a fi adevăr...

restul...

sunt copilării...

două talere scuturând universului
sobrietatea...
...de... neclintit... 

( Anne - Marie Bejliu - Intr-o zi..balanta a ras )