luni, 28 iunie 2010

Nordul din mine




Ai devenit rugăciunea mea de seară.

Fără ochii tăi
nu pot privi lumea.

Fără mâinile tale
nu pot pipăi infinitul.

Fără buzele tale nu pot săruta florile.

Fără degetele tale nu pot cânta simfonia
iubirii nesfârşite.

Fără tălpile tale nu pot călca
frunzele veştede din altă toamnă.

Ţi-am învăţat chipul pe de rost...
şi l-am aşezat pe faţa mea
ca să pot privi prin ochii tăi,
ca să pot gândi cu gândurile tale,
ca să pot săruta cu buzele tale,
ca să pot mângâia cu mâinile tale.

Am învăţat pe de rost fiecare gest al tău,
ca să mi te întorc în suflet
ca pe o poveste cu îngeri...

Ţi-am învăţat paşii pe de rost
ca să-i opresc la pragul meu.
Şi am chemat iubirea într-un botez de lumină nouă
ca să o aşez pe fruntea ta
de rege neîncoronat al Nordului din mine.


( Lelia Mossora - Nordul din mine )

Abur descantat



Sunt ca un abur descântat trecând din vis printre izvoare
o picătură din înalt şi trupul tău din nou mă doare.

Eu sunt doar omul fără azi ce nu aşteaptă să sfârşească
basmul frumos din care cazi, de sus, din lacrima cerească.

Şi-s palmele întinse-n van deasupra focurilor noaptea;
sunt omul clipei cât un an şi cu sărutul cât e moartea.

Mereu am alergat spre-acum şi-nspre-ntunericul de iartă.
Eram în vară-un gest de fum ce începuse-abia să ardă

şi tu erai culoarea mea ce o dorisem neştiută
de ochiul cerului, de stea şi de mireasma-n somn pierdută.

Eu sunt doar omul fără zestre de luna plină şi de cântec,
eu sunt sau nu... dar gându-mi este între tămâie şi... descântec.


( Lelia Mossora - Deasupra focurilor )


Multumesc T.T.