adormeau unul în cuvintele celuilalt
îmbrăţişîndu-şi singurătăţile
nopţile respirau albastru deasupra
inimilor încolăcite de sensuri
uneori - duminicile poate - se băteau cu perne
ori cu ţăndări din iubirea lor
împrăştiind inegal săruturi in sfere
fiecare abandonase o lume
un capăt de drum
cînd au hotărît să planteze împreună
în puncte de suflet ierburi de sticla
nici un zbor nu le oxida aripile
îşi lipeau obrajii de ierni întrebătoare
pînă ce le umblau prin sînge
frunze cu ochi vinovaţi - raze
imperfecte de clopote mirosind a ruguri
din măduva luminii picurau crîmpeie
de veacuri
unul în inima celuilalt
îmbrăcîndu-se pe rînd cu anotimpuri de fericire
( Carmen Mano - Poveste )
