Sarut fosnit

Si voi veni, ca din scripturi pagîne,
cu sceptrul alb, de sare si de foc.
Alb trandafir va înflori în pîine -
mirata vei taia-o, la soroc.

Si am sa tac. Tacerea este graiul
cel mai adînc de pe aceasta stea.
Atunci, o clipa, o sa simti ca raiul
ti-e-n inima de crin si-n carnea-ti rea.

Diluviile vremii vor fi sparte,
topite-n vipiile stacojii. -
Ca doua pagini, gemene, de carte
vom fi. Sarut fosnit. Caci voi veni! 

( Alexandru Andritoiu - Si voi veni )

Degete plecate

Sunt degetele tale, subţiri ca nişte vreascuri,
Ce mi-au rămas din toată pădurea dispărută
Într-un ţinut de gheată şi de pîrjol te mută
Fiinţa mea, plecată prin lume, dupa vreascuri.

Mă simt ca o femeie bătrînă şi săracă,
Plecată prin padure să strîngă nişte vreascuri,
Eu degetele tale, subţiri ca nişte vreascuri,
Le simt cum dau căldură ca vremea să-mi mai treacă.

Atît îmi mai rămîne, pădurea au furat-o,
Pădurea au schimbat-o pe aur şi avere,
Eu degetelor tale voiesc a le mai cere
Să-mi zăbrelească ochii şi fruntea rece, iat-o,
Să-mi încălzească duhul secundelor mizere
O, degetele tale prea triste, adorato.

( Adrian Paunescu - Degetele tale )