Dorinte

Mă-nnebunesc săruturile-ţi toate,
Sunt ca-mplinirea unui grav destin;
O dăruire-adâncă, bunătate.

În poala ta căzând, plângând în şoaptă,
Femeia mea iubită, te implor,
Alungă-mă, aruncă-mă în noapte.

Când buza mea s-o-ntinde mai fierbinte,
Atunci îngheţe aspră buza ta.
Loveşte-mă, mă calcă, râzi, mă minte!

Dorinţa e-un călău ce ne pândeşte.
Blestem e chiar cel mai frumos prezent.
Te părăsesc. căci dorul mă striveşte.

Fiindcă vreau să te păstrez, drept pază
Eu ţi-am ales mai bine depărtarea,
Ce-ncântă, care idealizează.

Şi să rămâie visul meu ceresc:
Femeie dragă cărei să fiu drag,
Şi dincolo de moarte s-o iubesc.

( Endre Ady - Vreau sa te pastrez ) 

Rece

călcând pe vântul rece al dezbinării noastre
s-a rupt din veşnicie o altă zi în care

lumina ce respiră lumină în dezastre

nu ne mai calcă urma cuprinsă de splendoare

în colţul fiecărui atom ce leagă viaţa

rămânem doar o pată când clipa ne petrece

pe alte aşternuturi străini la suprafaţa

gândirilor ce lasă gândirea să se-aplece

spre-a liniştii ureche şi-n noi să se întoarcă

precum ninsoarea iernii se-ntoarce-n chip de ploaie;

găsind îmbogăţire în orişice remarcă

cedează vitejia odihnei în războaie...

ce-i astăzi de plecarea-ţi se-aruncă-n valuri repezi

şi frumuseţea piere când inima o lepezi?

( Ionut Popa - Calcand pe vantul rece )