Shapes

Înfăşurată-n umbră,
prin viaţă mă strecor
ecou, în valea sumbră,
pe aripi de cocor.

Ce naşte eternitatea?
Crâmpei de vis si dor,
cântând seninătatea,
o mască a mimilor.

În antiteze, soarta,
vibrând de râs nebun,
adesea, închide poarta
pierzându-te pe drum.

E totul o relicvă
ce, cu înnoit parfum,
de muritoare tigvă,
mai dăinuie şi-acum.

De am trezit lapona
cu sufletul zâmbind
e veşnic riga, urna
de umbre, vis strivind.

( Serrena Nicoleta - Umbre )

Picture me

I

Mulţi zic
că am inventat fotografia
pentru momente inedite,
pentru a diviniza geografia,
pentru luare aminte;

alţii spun
că figurile oamenilor,
fixate şi developate,
capătă imortalizarea anilor
când privesc, aşa, departe
spre alte zări
cu albastrul sclipitor
al ochilor…

Eu ştiu însă
c-am inventat fotografia aceasta imperfectă
pentru trupurile femeilor:
pentru cele pe care le iubim,
pentru cele pe care le dorim,
pentru care simţim uneori, aşa, un dor
sau le privim dimineaţa trupul uşor.

II

Toate culorile
desenate cu ochii lui Dumnezeu
şi ferecate de mine
(cu o magie ascunsă,
cu lumini şi umbre diferite mereu)
pe-acest film cu 24 de poziţii,
se lipesc de trupul tău.

III

Grena pentru buze,
smarald pentru ochi;
culorile-acelea confuze
ale laptelui şi mierii
pentru piele.
Scortişoară pentru păr
şi bulgări de zăpadă pentru umerii
goi.
Turcoaz şi valurile mării
cu fulgere indigo şi cu ploi
în priviri.
Căpşuni şi cireşe amare
la unghii.
La gât o eşarfă de cafea,
deasupra sânilor o floare
albă ca o stea!



IV

Uneori le developăm amândoi
în vin roşu închis
la lumina vânată a lumânărilor,
alteori, când încă îmbătată de-amor
te scalzi în vis,
le developez doar eu în cafea amară
şi fum de ţigară.


V

În sertarul de sus şade Ana,
în plic e ferecată Roxana,
Anca se-ascunde pe birou
iar Lisa, sfioasă,
îmi face cu ochiul din nou
de sub pat.

Fiecare din ele,
cu culorile lor secrete,
m-au lăsat să le privesc,
frumoase fete…

Fiecare şi-a dezgolit
câte-o culoare din ea.

Miruna-i albastră,
Diana-i lila,
Maria-i siclam
când se uită, aşa,
cu privirea grena.

( Andrei Albu - Fotografie )

Impreunare de buze

Azi-noapte a fost lună plină.
I-am sărutat razele,
Era toată o lumină,
Toată, mai puţin buzele.

Buzele erau de un negru pal
Şi nu aveau nici urmă de contur,
Un negru simplu, chiar banal,
Pată neagră pe-o lună plină. Dur!

N-am întrebat luna ce s-a întâmplat.
Dar, azi te-am văzut, ţi-am sărutat razele.
Erai toată un cer înnorat,
Toată, mai puţin buzele…

( Milo - Furt..sarut? )

Hai,apa si tu cu mine

cred că din apă ies stelele.
pe furiş una câte una, desigur cea mai mare stă la pândă,
să anunţe când oamenii nu sunt acasă.
atunci se furişează stelele spre cer.
Eu cel puţin aşa cred.

Noaptea trecută, ieşisem la poartă. Casa drumului meu are poartă. Stăteam aşa, nu ştiu cum să vă spun, cam cum stă uneori lumina să se stingă.
Ştiam ce fac stelele.M-am prefăcut că nu sunt acasă ...ştiţi doar stelele se văd când oamenii nu sunt acasă, mereu vă spun şi nu vreţi să mă credeţi.

Şi am pândit aşa, timp îndelungat...am văzut o lumină, venea şi pleca...mi-am zis: Mă asta ce să fie oare...că stea nu pare să fie
Apoi spre dimineaţă iar am avut o vedenie şi am privit din nou să văd pe unde se furişează stelele.

în zadar
şi am plecat să culc moartea mea.
în somnul ei cineva a strigat Mi-e sete!
M-am ridicat şi am gonit spre umbra câmpului, acolo era apă mare, rece şi limpede
am zis apei, zic : hai, apă, şi tu cu mine că i se făcu sete morţii toate, şi apa, vă spun pe cuvânt, a venit.

acum ştiu de unde răsar stelele.
ca să le afli, trebuie să ieşi din casă.
la drum, zic, la drum fraţilor

( Florian Stoian - Silsiteanu - Hai, apa, si tu cu mine )