Iubeşte-mi mâinile
Şi ochii
Şi iartă-le dac-au fost clipe
În care n-au ştiut să-ţi spună,
În care n-au putut sa-ţi dea
Atât cât ar fi vrut,
Atâta - cât poate doru-ţi le cerea
În dragostea,
În îndoiala,
În deznădejdea unei clipe …
Iubeşte-mi mâinile
Şi ochii
Şi iartă-le nevruta vină
Că prea târziu veniră-n cale-ţi
Şi prea curând se duc de tot …
Dezleagă-mi sufletul de vina
Că in curând n-am sa-ţi mai pot
Aduce-n mâini
Şi-n ochi
Durutul,
Târziul zâmbet de lumină …
( Elena Farago - Iubeste-mi mainile )
sâmbătă, 7 noiembrie 2009
Iluzii
Am curăţat un şemineu imaginar
Din cabana mea imaginară
Şi am aruncat în el,
Spre incendiere totală,
Iluziile personale…
Am aprins un trabuc imaginar,
Am băut un strop de coniac vechi,
Păstrat pentru ocazii deosebite,
Şi am devenit călăul propriilor iluzii
Fără să am vreo urmă de remuşcare…
Am urmărit în tăcere cum fostele iluzii au ars…
Mai întâi mocnit, ca într-un preludiu,
Apoi cuprinse de flăcări hulpave,
Mistuite grabnic si transformate in cenusa...
„N-ai să poţi renunţa niciodată la iluziile tale…”
Tânguirea iluziilor torturate
Ajungea până la mine din şemineul imaginar,
Dar am rămas mai departe în fotoliu,
Trimiţând rotocoale de fum către tavan…
Am fumat trabucul până la capăt,
Am golit sticla de coniac,
Păstrată pentru ocazii deosebite,
Şi – privind pe fereastră către un munte imaginar –
Am aşteptat răsăritul incandescent al soarelui
Făcându-mi iluzii…
( Cristian Lisandru - Iluzii personale )
Din cabana mea imaginară
Şi am aruncat în el,
Spre incendiere totală,
Iluziile personale…
Am aprins un trabuc imaginar,
Am băut un strop de coniac vechi,
Păstrat pentru ocazii deosebite,
Şi am devenit călăul propriilor iluzii
Fără să am vreo urmă de remuşcare…
Am urmărit în tăcere cum fostele iluzii au ars…
Mai întâi mocnit, ca într-un preludiu,
Apoi cuprinse de flăcări hulpave,
Mistuite grabnic si transformate in cenusa...
„N-ai să poţi renunţa niciodată la iluziile tale…”
Tânguirea iluziilor torturate
Ajungea până la mine din şemineul imaginar,
Dar am rămas mai departe în fotoliu,
Trimiţând rotocoale de fum către tavan…
Am fumat trabucul până la capăt,
Am golit sticla de coniac,
Păstrată pentru ocazii deosebite,
Şi – privind pe fereastră către un munte imaginar –
Am aşteptat răsăritul incandescent al soarelui
Făcându-mi iluzii…
( Cristian Lisandru - Iluzii personale )
Cenzura
Cade un dor din ochii tăi spre mine-
De parc-ar plânge cerul cu ierburi de smarald.
În gangul unei stele
te văd ţesând ploi line,
Surâzând fericită si privindu-mă cald.
Cade un dor din ochii tăi spre mine-
Ram înverzit între zăpezi albastre.
Isus- prin Ghetsimani- azi va găsi, în fine,
Pe lemnul crucii sale, ca flori, mâinile noastre.
Împreunate tandru- in semn de rugăciune-
Ascund un bob de suflet din două trupuri strâns
Şi bat la porţi de Eden dinspre deşertăciune,
Cu sângele din lacrimi ascuns pe după plâns.
Cade un dor din ochii tăi spre mine-
Acoperind cu ierburi un drum neîntâmplat.
Mişcă un clopot, gândul în care sunt cu tine:
Doi pelerini la templul verbului cenzurat.
De parc-ar plânge cerul cu ierburi de smarald.
În gangul unei stele
te văd ţesând ploi line,
Surâzând fericită si privindu-mă cald.
Cade un dor din ochii tăi spre mine-
Ram înverzit între zăpezi albastre.
Isus- prin Ghetsimani- azi va găsi, în fine,
Pe lemnul crucii sale, ca flori, mâinile noastre.
Împreunate tandru- in semn de rugăciune-
Ascund un bob de suflet din două trupuri strâns
Şi bat la porţi de Eden dinspre deşertăciune,
Cu sângele din lacrimi ascuns pe după plâns.
Cade un dor din ochii tăi spre mine-
Acoperind cu ierburi un drum neîntâmplat.
Mişcă un clopot, gândul în care sunt cu tine:
Doi pelerini la templul verbului cenzurat.
( Petru Iancu - Templul verbului cenzurat )
Abonați-vă la:
Postări (Atom)