Vremea porumbeilor a trecut

era o vreme cînd ne trimiteam porumbeii
să stabilească întîlnirile.
al meu era alb, hotăra timpul şi-i plăcea seara
al tău era mic, găsea locuri, iubea ascunzişurile.
în ziua aceea ca doi nebuni s-au zbătut
pentru clipa plăcerii
au sfîrşit cum numai ei ştiu să se sfîrşeaşcă
sub alicele aprinse ale privirii.
de atunci nu mai avem porumbei
trimitem mesaje bătînd cu degetele suferinţe
întîlnirile sînt virtuale.
ultima dată ţi-am zis delete
şi mi-am scuturat aripile.

( Liviu Ioan Muresan - Vremea porumbeilor a trecut )

Trezeste-ma!

se zguduie timpul în mine bătrân
cu reci amuţiri, cu palme de vânt
de vânt astral, rupt şi zdrobit mărunt
mă şuieră trăsnit al său suspin păgân.

mă ustură timpul de-alaltăieri
cu-aureola unui zâmbet frânt,
frânt în bucăţi de spaţiu strâmt,
care mă taie în perpetue căderi...

mă-ntorc întors să scap spre alt tărâm
dar gândul mi-este tot la miazănoapte
şi mă învăluie aceleaşi şoapte
-şoapte-ngheţate în pustiul spân.

pereţi aprinşi de marile tăceri
lumină vie pâlpâită-n soare,
mă zbat să ies din veacul care...
m-a prins cuprins în nicăieri.

tresar... şi simt a tale coapse reci,
am revenit în noaptea mută,
coşmarul -viziune dispărută-
iar tu pierdută-n vise seci...

sunt treaz -dar mi-amintesc de timpul slut-
nu e coşmar, ci gând cărunt
ce zbate-n mine un noroi nesfânt
de frunză uscată-ntr-un sărut

trezeste-mă căci nu pot singur
şi mă sufoacă gândul tulbur... 

( Vlad Mazareanu - Trezeste-ma )