S-au adunat în sacul firii,
Fiorii dorului şi ai iubirii.
S-au strâns şi lacrimile nopţii,
Din visul prelungit al despărţirii.
S-au adunat şi timpul poat’să spună,
Că n-am închis un ochi o săptămână.
Iar lacrimile amare ce-au căzut,
Nu pot fi şterse cu-n sărut.
S-au adunat secvenţele iubirii,
Din prima clipă-a tresăririi,
Când dragostea... a încolţit,
Şi-a dat impulsul la iubit.
S-au adunat acolo şi regrete,
Nu pentru chef şi nici să se îmbete.
S-au adunat şi ele ca-ntre fete,
Ca să discute dorul... feţe, feţe.
S-au adunat şi clipele mărunte,
Să spună vrute şi nevrute,
Care acum sunt minunate,
Iar dorul nu vrea să le uite!
Şi filă după filă de amor,
Nici dorului nu-i fuse dor.
El doar ştia că dacă mor,
Mor nu de dor, mor de amor.
S-au adunat în sacul firii,
Fiorii dorului şi ai iubirii.
S-au strâns şi lacrimile nopţii,
Din visul prelungit al despărţirii.
( Gavrilescu Constantin-Nicolae - Taifas de iubire si dor )
