Ravas

iubitul meu,

azi fluturii sunt treji.
şi-au meşterit un montagne russe
din vreji,
de-am ameţit văzându-i
jos,
ba sus.

zău,
fluturi mai năstruşnici
cred că nu-s
în lumea toată
(măcar vor slăbi,
dacă aleargă-atât…).

îi voi momi -
să pot să îi opresc, într-un târziu -
cu ceea ce
am apucat să scriu
c-un fir de lăcrămioară
pe-o batistă:
cel mai suav poem care există.

când se vor prinde
că e un tertip
şi vor pricepe
cum că nu e chip
să scape, în alt fel,
de dependenţă,
poemul ţi-l vor duce,
de urgenţă.

( Mariana Ghicioi - Ravas de primavara 2 )

Pandora boxes

Era o vreme cand zburam,
Si flori mi se-mpleteau in cale,
Iar vantul ce-mi batea la geam
Nu imi putea atinge visele.

Si flori, si vise sunt acum mormant;
Iar vantul ce patrunde in odaie
Imi ia si ultimul cuvant
Ce-ar mai putea aduce alinare.

Tu, Omule, de esti grabit,
Te lasi purtat de val si n-ai trait,
Nu-i prea tarziu sa mai visezi
Si sa traiesti visele tale.

Dar nu lasa nicicand un vant
Ce-apare ca o briza calda
Sa se transforme neasteptat
In crivat ce-ti patrunde in casa.

Si, mai ales, nepasator,
Sau poate doar nedandu-ti seama,
Sa nu fii tu acela vantul
Ce-alunga ultima speranta. 

( Violeta - Ultima speranta )