joi, 19 august 2010

Amar



Sunt pasărea rănită de timp,
De timpul tău
Care trece ireversibil
Pe lângă mine,
Omul cu sânge de furtună,
Cu ochii de zări,
Cu suflet de apus,
Cu zâmbet de orhideee,
Cu somnul înfrânt de chemări,
Cu mâini de liane,
Cu gura amară de cireşele
Prea coapte,
Cu paşi de nori,
Cu umbra negăsita de nimeni,
Cu trup
Furat din copsa lunii,
Cu gândurile
Furişate prin adâncul oceanelor
Noaptea…

Sunt omul
Care simte
Paşii celor ce trec
Pe lângă vorbe
Fără să le spună.
Doar şoptind
Silabe de dor.

Sunt omul
Cu gemete de ciută
Care adulmecă
Rătăcirea din visele lumii. 


( Lelia Mossora - Amar )