duminică, 4 iulie 2010

Nu, niciodata nu te-am urmat in vis!



Nu, niciodată nu te-am urmat în vis!
Deasupra ceru-nalt mă-mpovăra cu soare,
când braţele, strigând tăcere, m-au încins
pe-o margine de gând ca un parfum ce moare…

Şi-n agonia verii, sub dealuri de rugină,
m-am închinat aievea petalelor de mac;
de la izvoare încă îmi vei fi fost retină,
să văd prin tine iarba, lumina s-o desfac


şi-n mii de candelabre să o aşez pe cer
cu fiecare gest voind să te cunosc,
nicicând să te gasesc... ţărânii să te cer,
şi vântului, şi nopţii, parfumului de mosc.

Nu, niciodată nu te-am urmat în vis,
ci doar în pribegia cuvintelor ştiute,
dar nerostite încă; erai un fals abis,
mult mai aproape chiar ca mările pierdute.


( Lelia Mossora - Strigand tacere )