Erai acolo,sus, intr-un pocal de stele..

Credeam că n-ai să vii – mireasmă fără leac, 

Culorile să-mi porţi – eşarfe reci de vânt;
eu culesesem soare şi roşii flori de mac
şi gura mea vorbea chiar fără de cuvânt.

Erai acolo, sus, într-un pocal de stele,
Cu sufletul mai gol ca flautele vechi;
erau în gândul tău doar nunţi de triste iele
şi dor şi aşteptări legate în perechi.

Cu fruntea aplecată deasupra mâinii-ntinse, 

treceai mereu prin fum şi peste depărtare...
Se întorceau legende din basmele prea ninse
şi degetele tale erau mătănii rare.

( Lelia Mossora - Doar nunti de triste iele )