Urc pe taceri

urc pe tăceri treaptă cu treaptă
şi tu cobori pe cuvinte,
timpul nu ne mai aşteaptă,
nimic nu mai e ca-n nainte.

urc pe tăceri solitare
şi tu cobori din mansardă,
îţi vorbesc în cuvinte barbare
şi tu-mi răspunzi în limba sardă.

ducem dincolo de cuvinte
dragostea noastră-n spinare,
iubirea ne-nşală, iubirea ne minte,
mă-ntreb de ce oare?

eram umbră rătăcită de trup
şi tu o marmoră fără umbră,
voiam să te smulg, să te rup
din lumea ta sumbră.

în mierea dulce-a dragostei
ne trezeam amândoi într-un vis,
când coboram pe pământ,
când urcam în paradis…

( Sursa:  http://literatur.toateblogurile.ro/2009/12/29/urc-pe-taceri )

Ia-ma de mana

Vârsta acestui copac
Se numără după frunze
E un joc lasciv şi feeric
Dat în grijă drumului către moarte.

Cântecul acestei sirene
Îl auzi doar cu ochii închişi
Cu mâinile ridicate spre cer
Cu gândul răstignit în nemişcare.

Dă focului această noapte, iubite,
Să ardă, aruncă cenuşa pe vânt
Apleaca-ţi privirea să citeşti neînţelesul
Toarnă tăcere peste tăceri
Uită că mi-ai văzut rătăcirea
Lupta zadarnică de a coborî din neant...
Ia-mă de mână
Şi mergi. 

 

 

 ( Oana Soare - Fara nume )

Te stiu

Te ştiu de multă vreme
de când ninsorile
şi vântul
ne troieniseră visele
şi te simt din totdeauna
dar nu aveai ochii plânşi
şi nici buzele arse…
deşi cu raze de soare
te-mbrăţişasem toată
şi zi de zi,
cu zâmbete şi foc de inimă,
îţi sărutam sufletul.
Şi azi…
cu câtă dragoste tu arzi!
Oare, va fi de-ajuns, iubito,
ca în fiecare dimineaţă
să te cuprind în braţe
şi cu rouă, de drag,
să te ating
şi dorinţele să-ţi sting?!
Nu mai vreau să plângi
şi lacrimi să-ţi înece glasul
şi-n abis să-ţi pierzi iubirea.
De vrei opresc zborul
dar visele ne vor arde
şi se va topi, cu noi, şi cerul…
……………………………….
Palmele tale stau împreunate
cu-ale mele iubito
protejând o frumoasă Lună,
cu şoapte de iubire
de la mine furată… 

( Ion Cireasa - Te stiu )