No sadness anymore

 

Tristetea ma cuprinde
In ramuri de trecut,
Si totul larg se-ntinde,
In pagini de statut.

Ramanem in arhive,
Cu mari prejudecati,
Ne-ntindem la colive,
La fel ca alte dati.

Ma prinde o raceala,
In vremuri de salut,
Si plange alba coala,
Sfarsitul e-nceput.

Prvim iar in nestire,
Ne luam dupa povesti,
Iar albul mat din fire,
Te face sa iubesti.

Ma-ncrunt in disperare,
Cu mine iar discut,
Ma ierti, si-i lucru mare,
In vremuri cu statut.

( Gheorghe Puzdreac - Tristete )

Incoronarea

 

Hipnotizat de-adînca şi limpedea lumină
A bolţilor destinse deasupra lui, ar vrea
Să sfarăme zenitul şi-nebunit să bea,
Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină,

Nici vălurile nopţii, nici umeda perdea
De nouri, nu-i goneşte imaginea senină:
De-un strălucit albastru viziunea lui e plină
Oricît de multe neguri în juru-i vor cădea...

Dar, cînd augusta toamnă din nou îl înfăşoară
În tonuri de crepuscul, cînd toamna prinde iară
Sub casca lui de frunze, un rol îmbelşugat,

Atunci, intrînd în simpla, obşteasca armonie,
Cu tot ce-l limitează şi-l leagă, împăcat,
În toamna lui, copacul se-nclină către glie.

( Ion Barbu - Copacul ) 

Stangaci, desenandu-te cu luna

 

 

iubeam

iubeam si lumina crestea
dospind ca o paine,
ce ar fi saturat
un om
venit de pe drum

iubeam si lumina ma cuiprindea si ma infasura
pana ce
nu am mai vazut niomic

iubeam si ma tineam de ziduri,
oarba de atita iubire
neajutorata si ninsa de razele albe

ma impiedicam
tremurind
si tinandu-ma de ziduri
caci nimic nu mai puteam vedea
orbita
de atita iubire...
*
stateam pe o piatra
singura
ratacita

si lacrimi mari imi curgeau in poala..
lacrimi aurite
lacrimi de stele

( Camelia Radu - Sa plangi cu stele )