Si nu-i zi..

Te caut în lut,
te caut în prund

şi ..mă afund....
şi mă afund …

Nu ştiu de e zi
şi nu ştiu de e noapte…

dar eşti departe ...
dar eşti departe...

Mă mir că oceanul nu-i paradis

aşa cum mi-ai zis...
aşa cum mi-ai zis...


Te caut în şoapte ...
te caut în zi

Nu ştiu să conjug
verbul “a fi “...

Te caut în stele
te caut în noapte...

Eşti prea departe...
Eşti prea departe...

Nu eşti corola ce-am descâtat,
nu eşti al nopţii de cântec bărbat,

nu eşti tu vraja ce mi-ai promis...

nu eşti decât vis...
nu eşti decât vis....


Aş vrea să te sorb
cu păcate cu tot …

şi nu pot...
şi nu pot...

Mi-e rece azi ziua

şi cântecu-i trist

dar încă exist...
dar încă exist...

Mai cer înc-un dar de la cerul divin,
să te alin...să te-alin...

Şi vorbele-s mute de durere şi ger ....

Ce să mai cer ?
Ce să mai cer ?

Să vii iar din plauri cu gândul bogat
şi să tai al ferestrelor rost descântat...?

Să vii şi s-aduni în podoabe minuni...?
Să dezlegi de dureri ale valurilor lumi ?

Ar fi mult mai presus decât poţi tu să dai,
ar fi mult mai presus că pâinea s-o tai

în două ...Să fii al pământului rod ?
Şi tot stau... şi tot stau şi...socot

ce lumină să caut şi ce nenoroc
ar urma să mă-mbrace în al humii soroc ?

NU pleca ! NU veni !
Eşti aici…şi nu eşti...

Eşti mereu omul care
îngână poveşti

să m-adormi ...să mă strigi
să-mi adulmeci c-un gest ...

să rămân cu povara unei singure frici -
c-ai putea să mă-nalţi ...c-ai putea să ridici
cu şoaptele tale durerea de ieri ...

Şi nu-i zi...şi nu-i zi

să nu-ntreb dacă asta e tot
ce voiam de la viaţa
ce m-a prins în năvod…

Şi nu-i zi ....

Şi nu-i zi....

( Lelia Mossora - Si nu-i zi )