Mi-e foame de tine, iubito,
Iubito, de tine mi-e foame,
De palmele tale de sare,
Pe tâmplele mele de poame –
Mi-e foame de roadele tale,
de liniştea ta ce-mi împarte,
pe suflet, cu tălpile goale,
maree tăcute de şoapte –
Mi-e foame de ochii tăi negri,
de pleoapele tale de vânt,
aş vrea să te legăn în cedri,
şi cuib să îţi fac în cuvânt –
Să zbori ca o pasăre blândă,
să mi te întorci pe un umăr,
o veşnicie să număr
lumina din tine, plăpândă –
Mi-e foame, iubito, de tine,
ca trupul să nu ţi-l ating,
aş vrea să respir doar din grâne
poverile tale de gând –
Si noapte să fiu, să te-acopăr,
şi ziuă, cu nori să te-mbrac
pe gânduri, ca floarea de nufăr,
pe lacul din minte să-ţi tac –
Mi-e foame de tine, iubito,
de zâmbetul tău vegetal,
o mare să fii, să te sufăr,
cum nu te cuprind de pe mal –
Mi-e foame de tine, iubito,
cu pleoape de aer , o iie
să-ţi fiu, să îţi mângâi pe vise
iubirea născând veşnicie…
