O toamna cu miros de duca

Pregătim în doi viaţa de apoi,

Ca să ne iubim pe pat de brumă,
Râd şi mă închin, scufundat în vin,
Iar chefliul Bachus mă îndrumă.

Conspiraţii mari, conspiraţii mici,
Toate înfloresc şi se usucă,
Îţi ofer, prin vis, fructul interzis
Şi o toamnă cu miros de ducă.

Mă ridic la cer, mă întorc şi sper
Că voi fi un sculptor de cuvinte,
Metaforic mor şi, întâmplător,
Învierea o exclud aminte.

Tu să fii mereu un al doilea eu,
Spre a-mi da putere prin dezastre,
Eu voi fi nebun, asta pot să spun,
Vindecat de gândurile noastre.

Absolut firesc, spun că te iubesc
Cu o forţă impresionantă,

Chiar dacă acum, pe acelaşi drum,
Urlă viaţa-n mine, disonantă.

Toarnă în pahar, dă-mi mirări în dar,
Fă-ţi un şal din coadă de cometă,
Îţi promit să cânt şi să te încânt
Cu o melodie desuetă.

Oamenii bat nuci, tu să nu te duci
Înainte mea, în altă lume,
Te-am visat plângând, lacrimi depănând

Printre toate grijile comune.

 

 

((Cristian Lisandru - Congruenta )

j