Replici

POETUL
Tu esti o unda, eu sunt o zare,
Eu sunt un tarmur, tu esti o mare,
Tu esti o noapte, eu sunt o stea —
IUBITA
Tu esti o ziua, eu sunt un soare,
Eu sunt un flutur, tu esti o floare,
Eu sunt un templu, tu esti un zeu —
Tu esti un rege, eu sunt regina,
Eu sunt un haos, tu o lumina,
Eu sunt o arpa muiata-n vant —
POETUL
Tu esti o frunte, eu sunt o stema,
Eu sunt un geniu, tu o problema,
Privesc in ochii-ti sa te ghicesc —
IUBITA
Iti par o noapte, iti par o taina
Muiata-n pala a umbrei haina,
Iti par un cantec sublim incet —
Iubit poet?

O, tot ce-i mistic, iubite barde,
In acest suflet ce tie-ti arde,
Nimica nu e, nimic al meu —
E tot al tau.

( Mihai Eminescu - Replici )

Brilliant idea

De ce te temi? au nu esti tu cu mine?
Las’ ploaia doar sa bata in feresti —
Las’ vantul trist prin arbori sa suspine,
Fii linistita tu! Cu mine esti.
Ce te-ai sculat si te uiti in podele?
Uimita pari si pari a astepta.
Nu poti vedea cu ochii printre ele —
Vrei sa-ti aduci aminte de ceva?
Lasa-te-n perini — eu iti voi da pace.
Dormi tu — si lasa sa raman destept.
Pe cand citesc, intotdeuna-mi place,
Din cand in cand sa cat la tine drept,
Sa vad cum dormi...
sa te admir cu drag...
Cu gura-abia deschisa-ncet respiri,
De pe condei eu man-atunci retrag.
Patrunde pacea tristele-mi gandiri.
Frumoasa esti... o prea frumoasa fata.
Ca marmura de alba-i a ta fata.
Imi vine sa alerg la tine-ndata
S-astfel cum dormi sa te cuprind in brata.
Dar te-ai trezi... pacat! si nu ma-ndur.

Dormi linistit c-un brat pe dupa cap.
Din cand in cand cu ochiul eu te fur,
Din cand in cand din mana cartea scap.
Si-s fericit... Pulseaza lunga vreme
In orologi cu pasii uniformi...
De ce te temi? Cu mine nu te teme!
De nu te culci, te culc cu sila... Dormi!

( Mihai Eminescu - Dormi! )

Moods

am schimbat repede pepenii pe o iluzie ieftină.
se făcea ca suntem singuri legaţi de catargul unei corăbii fară vâsle. sânii tai arătau nordul astrolabului de bronz pe care-l cumpărasem de la un rege după o bătalie cu bufniţe mari, congruente.
mi-era sete, doream să te simt ca pe o coroană răcoroasă în jurul tâmplelor plesuve. mă cautai cu degetul mare de la picior, îmi tatonai în morse respiraţia întretăiată de carul mare plin cu paie de pus pe acoperişuri lacustre. sensul nu era giratoriu ci infinit de plat. ne doream fără speranţe, tu aveai sute de metri înaintea mea. invidiam melcii, viteza lor ameţitoare la curbe luate cu zgomot de sticle sparte, fum în ochi, cerceii tăi în gura mea, cum au ajuns? ah.. amintirile astea din podul fără cer unde te ceream de nevastă în zilele de război şi tu râdeai cu o scoică la
ureche vuind ca marea pe care o străbăteai nebună, cautându-mă zadarnic..

( Adrian Grauenfels - Capricii de vara )