The winner

niciodata, iubito, n-am sa merg fara tine
esti prezenta in sangele meu galopand
te simt ca pe-o bautura in vine
cutit ce-mi taie sfoara unui gand

niciodata, iubito, n-am sa ador altceva
decat sanii tai mici far-a bluzei perdea
leganarea soldurilor tale fierbinti
ce scoate pe Corso
vanzatorii din minti

niciodata, iubito, n-am sa umblu hai-hui
in palma mereu imi vei sta ca un cui
rastignit in aceasta ravnita dulceata
ce tine o viata

in cosmos trimis sa comand escadrile
sa cuceresc un meteorit
din alta cale lactee
stapungand in iures norii atomici
vei fi, dintre stele,
singura ravnita femeie

si-n moarte de-ar fi sa cobor fara lift
sa umblu
prin ale iadului odai cu metroul
tot la tine iubito m-as gandi
admirandu-ti, in zmoala,
trusoul

( Lucian Avramescu - Niciodata, iubito )

Un fluture mi-a dat binete

Un fluture mi-a dat bineţe
Cu mult râvnita-i frumuseţe.
Mi-a spus: - Ţi-aduc ceva din lume,
Povestea despre o minune :
M-a găzduit mai ieri o floare,
Plângând că sufletul o doare.
A tot sperat că o să vină,
Să o aleagă din grădină,
Un cavaler, s-o dăruiască
Pe ea, minune îngerească,
Altei minuni, frumoasei fete
Şi cu aroma ei s-o-mbete...
Eu i-am răspuns: - Pictură vie,
Florii alese dintr-o mie,
Pluteşte-acum să-i dai de ştire
Că mi-a plăcut aşa peţire,
Dar n-o s-o smulg din rond de flori
Doar pentru-o clipă de fiori.
Ci fata va veni şi-n dar,
Ea apă-strop-mărgăritar,
La rădăcină îi va pune,
Ca drept răspuns pentru minune,
C-Alesul ei i-a oferit
Grădina toată de iubit.

( Oana Ovidiu - Un fluture mi-a dat binete )

Tine-ma in brate

Iubeste-ma acum ,cand plang de dor copacii,
Cand plange un izvor,
Cand freamata lumina,
Iubeste-ma cu suflet,
Si tine-ma de brate,
Acum cand plang copacii,
Cand vantul plange frunza,

Iubeste-ma si spune-mi,
Pe-o soapta de petala,
Si spune-mi cat de dulci
Ti-s buzele,ca mierea,
Si vino langa mine,
Si vino mai aproape,
Sa-ti simt parfumul cald,
Si dragostea din soapte,

Si vino iar la noapte,
Si vino printre vise,
Adu-mi parfum de stele,
Adu-mi parfum de dor,
Saruta-ma usor si tine-ma de brate,
Cu palmele-ti suave,de catifea albasta,
Si nu-mi trezi privirea,
Si lasa-mi dulce visul,
Sa nu dispara clipa,
Sa nu apuna gandul,

Si nu uita ca eu,
Am sa te-astept si maine,
Am sa te-astept cantand,
Ca mi-ai promis,candva,
Cu lacrimile-n glas si pline de iubire,
Ca vom fi doar noi doi,
Si-o mare de iubire,

Iar cand vor da in copt,
Si vor canta copacii,
Si a vui de dor si freamat un izvor,
Tu vei fi langa mine,
Si ne vom strange-n brate,
Si vom canta minunea,
Si vom canta copacii,
Si vom canta izvorul,
Cu soapte calde-n noapte!

( Pantea Amalia Simona - Iubeste-ma )

Copacii fara padure

În povestea copacilor goi
Scârţâind într-o singură uşă
Este vorba de noi amândoi,
Este vorba de foc şi cenuşă.

Doi copaci fără frunze pe drum
După cum îi priveşte înaltul;
Doi copaci prin sărutul de scrum
Aplecându-se unul spre altul.

Spune-mi pădure cu frunza rară
Unde-i iubirea de astă vară;
Nu ştie iarna să se îndure
De noi, copacii fără pădure.

Toată vara au fost numai ploi
Şi-au fost stele în nopţi fără stele
Şi prin toamna şederii în noi
Cade ultima frunză pe ele.

În zadar către tine întind
Nişte crengi ce-mi fuseseră braţe:
Alte uşi se aud scârţâind
De tomnatecul vânt să se agaţe.

Nu mai suntem decât doi copaci,
Vor veni călători să ne tundă,
Vor lua crengi toţi copiii săraci
Pentru flacăra lor muribundă.

Şi chiar dacă mă vei mai iubi
Peste crivăţul iernii ce vine
Fără braţe, cu ochii pustii,
N-am să am ce întinde spre tine.


( Adrian Paunescu - Copacii fara padure )