luni, 1 iunie 2009

Spune ,inimioara, spune




Spune, inimioara, spune
Ce durere te rapune?
Arata ce te munceste,
Ce boala te chinueste?

Fa-o cunoscuta mie
Ca sa-ti caut doctorie;
Te rog fa-ma a pricepe
Boala din ce ti se-ncepe.

Arata, spune, n-ascunde;
Da-mi un cuvant si-mi raspunde;
Spune, inimioara, spune
Ce durere te rapune?

(Ienachita Vacarescu - Spune, inimioara,spune )

Ocolisuri



Mă-ntorc zdrobit. Ce drum enorm!
Viu dintr-o ţară depărtată,
Pe care harta n-o arată...
Sunt obosit, aş vrea să dorm.

Sunt ani, sunt ani de când alerg
Tot înainte, înainte,
Cu-aceeaşi întrebare-n minte:
De unde viu şi unde merg?

Şi barca-mi nu mai e la fel,
Iar pânzele-i imaculate
De la plecare, sunt pătate,
Ca şi o masă de hotel.

O mânam eu, sau mă ducea
În voia vântului, tot anul?
Eram sau nu, eu, căpitanul?
Sărmanei bărci ce rătăcea?

O amintire mi-a rămas...
Ţara nădejdii,-n depărtare,
Mi se părea atât de mare –
Şi-am ocolit-o într-un ceas!

Un gând mă tulbură, mâhnit,
Ca un ecou de harfă spartă:
E visul meu neîmplinit,
E idealul meu în artă!

În goana lui, izbit de stânci,
Mă-ntorc la mal, mânat de soartă,
Pe inimă c-o floare moartă,
S-ascunză ranele-i adânci.

Şi-acum, în drumul spre mormânt
Privind amurgul arămiu,
Când simt ce-aş fi putut să fiu,
Mă-nduioşez văzând ce sunt...

( Cincinat Paavelescu - Cantecul omului )

Ani si varste



Cineva din mine, căruia nu i-a rămas străină nici o suferinţă
Are, de când mă ştiu, şapte mii de ani.

Cineva din mine, care nu se lasă corupt de glorii deşarte
Are, cu tot mai multă îndărătnicie, şaptesprezece ani.

Iar vârstele obişnuite ale vieţii omeneşti
Nu îmi ating în nici un fel esenţa.

Am avut toată viaţa şapte mii de ani,
Dar trecând prin ispitele şi ticăloşia lumii,

Iconoclast şi tot mai plin de revoltă,
Am să mor de şaptesprezece ani.

(Geo Bogza - Ani si varste )