sâmbătă, 6 februarie 2010

Destin


Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad inainte.
Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

( Nichita Stanescu - Dreptul la timp )

Intre aripi de fluturi


Mă simt un fluture
cu aripile rupte
ce am vrut să zbor la cer
dar am căzut,
că n-am ştiut a-ţi spune
ce gânduri mă străbat !

Mă simt un fluture,
cu aripile rupte
ce am vrut
pe aripi de vise să mă urc ,
dar visele ucid
gîndurile ce zboară prea înalt.

Un fluture fără de aripi
mă simt acum şi e târziu
găndurile mor uşor
ucise de al visului zbor,
în nopţile când luna
adoarme pe aripi de fluturi.

( Ciurezu Mariana - Fluturi cu aripi rupte )