joi, 10 septembrie 2009

Asemanari


Eu toamnei te aseaman tot mai mult...

ca soapta ei, eu glasul ti-l ascult:
Ai vocea clara ca o dimineata;
te-nvalui in mister ca seara-n ceata;
ai izbucniri sagalnice, cochete
si-n zambet - lume-ntreaga de regrete;
ai stropi de roua ce-i ascunzi sub pleoapa
si ochii tai in departari se-ngroapa;
ai nostalgii ca in amurguri, seara
si te-nfiori ca sub arcus - vioara;
ma ametesti ca vinul din podgorii
si-apoi te duci ca-n vantul serii - norii...

... si ma intreb mereu: care e doamna
care ma fascineaza: tu sau toamna?

( Romeo Morari - Asemanari )

Ajutor


Sunt o piatra fără suflet şi fără culoare.
Am murit odată cu naşterea firescului.
Vreau să nu mai simt povara.
Ajuta-mă !!!

Īmi caut scăparea īntr-o junglă de īntrebări şi de idei
Nu mai vreau să fiu acoperit cu perdeaua misterului
Īncerc să zbor dar de fiecare dată
Cad, rupāndu-mi fără milă aripile.

Sunt prea greu să mai īncerc să zbor
Să mai īncerc să fac ceva
Voi aştepta cu răbdare
Māntuirea timpului necruţător

Mă zbat fără folos īnfăşurat fiind īn mister
Dar mă īncurc din ce īn ce mai tare
Trebuie să mă opresc şi s-o iau de la capăt
Dar…nu se poate

Neaşteptat tu ai sădit īn mine o palidă speranţă,
A fost luminată de Soarele Fericirii
Iar ea a prins acum mii de rădăcini īn adāncul inimii mele
Ce se īntāmplă?!?!

Chiar şi fără să īncerc simt că pot să zbor
Simt iar atingerea celor ce mă considerau īnainte o piatră blestemată
Le voi arătă că sunt altfel acum!
Mă voi elibera singur din lanţuri!

Toate ţi le datorez ţie şi īn curānd īţi voi mulţumi
Mă voi transforma īntr-un pelerin
Şi cu credinţă voi merge la templul tău
Mulţumindu-ţi cu un surās angelic

Īmi pare uneori că e atāt de simplu şi de inocent
Să mă eliberez din acele lanţuri
Dar nu pot oricānd căci
Tu ai cheia…posibilităţilor mele.

( Vlaicu Vlad - Ajutor! )

Tremur de unde



De o sa treci prin raza cea albastra,
Ai sa-ntalnesti o fericire casta,
Nu intreba ca nimeni nu-ti raspunde,
Ideea cade, tremurat de unde.

Si zambet palid se asterne-n drum,
Cutremurat de gandul tineretii,
Am poposit in mijlocul de fum,
Ce-n gand avea obarsia tristetii.

Si de-am crezut ca port lumina zilei,
Ca sa o-ndrept pe marginile filei,
M-am inselat in dimineti din noapte,
Caci vorbe sunt, iar faptele-s departe.

( Gheorghe Puzdreac - Tremur de unde )