Sunt o piatra fără suflet şi fără culoare.
Am murit odată cu naşterea firescului.
Vreau să nu mai simt povara.
Ajuta-mă !!!
Īmi caut scăparea īntr-o junglă de īntrebări şi de idei
Nu mai vreau să fiu acoperit cu perdeaua misterului
Īncerc să zbor dar de fiecare dată
Cad, rupāndu-mi fără milă aripile.
Sunt prea greu să mai īncerc să zbor
Să mai īncerc să fac ceva
Voi aştepta cu răbdare
Māntuirea timpului necruţător
Mă zbat fără folos īnfăşurat fiind īn mister
Dar mă īncurc din ce īn ce mai tare
Trebuie să mă opresc şi s-o iau de la capăt
Dar…nu se poate
Neaşteptat tu ai sădit īn mine o palidă speranţă,
A fost luminată de Soarele Fericirii
Iar ea a prins acum mii de rădăcini īn adāncul inimii mele
Ce se īntāmplă?!?!
Chiar şi fără să īncerc simt că pot să zbor
Simt iar atingerea celor ce mă considerau īnainte o piatră blestemată
Le voi arătă că sunt altfel acum!
Mă voi elibera singur din lanţuri!
Toate ţi le datorez ţie şi īn curānd īţi voi mulţumi
Mă voi transforma īntr-un pelerin
Şi cu credinţă voi merge la templul tău
Mulţumindu-ţi cu un surās angelic
Īmi pare uneori că e atāt de simplu şi de inocent
Să mă eliberez din acele lanţuri
Dar nu pot oricānd căci
Tu ai cheia…posibilităţilor mele.
( Vlaicu Vlad - Ajutor! )
