Demonul meu

Calvarul este-a lui stihie.
Străfulgerând turme de nori,
Adoră el doar vijelie,
Păduri vuind, ape-n vâltori.
Prin frunze moarte-ngălbenite
Se-nalţă maiestuosu-i tron,
Printre vântoaice amuţite
Ursuz tronează negrul domn.
El necredinţele dezleagă,
La rugăciuni rămâne surd,
El până şi iubirea neagă,
Vărsări de sânge-l lasă crud.
El orice-avânt înalt ucide
Pradă instinctelor trupeşti
Şi tremur muzele timide
Sub ochii lui nepământeşti.

( Mihail Lermontov - Demonul meu )

Carari

N-ai sa vii si n-ai sa morti

N-ai sa sapte intre sorti

N-ai sa iarna, primavara

N-ai sa doamna, domnisoara.

Pe fundalul cel albastru

din al ochiului meu vast

meteor ai fost si astru

si incest ai fost, prea cast.

Uite-asa ramanem orbi

surzi si ciungi de un cuvant.

Soarbe-ma de poti sa sorbi

"S" e rece azi din sunt.

( Nichita Stanescu - N-ai sa vii )